Cine ar fi crezut că un link către un articol despre „Theodoros” putea aprinde atâtea torțe digitale și scoate la iveală inchizitorii din BookClub-ul din care fac parte? Eu, naivă, am crezut că lansez o discuție pe grupul de WhatsApp al clubului de carte, unde se presupune că discuți despre cărți, nu doar venerezi toate cărțile. Ei, înfocați, au decis că lansez un atac la temelia literaturii naționale.
„Cum adică nu îți place Cărtărescu?”
A fost primul strigăt de luptă, urmat de o rafală de mesaje indignate, ca un cor de călugări medievali gata să mă exorcizeze cu emoji-uri de foc și texte lungi despre cum „dacă nu înțelegi, problema e la tine, nu la carte”. Ce am făcut, de fapt? Am avut o părere. Și am scris-o. Oribil, nu-i așa?
Dar hai să clarificăm ceva
Articolul nici măcar nu era despre Cărtărescu. N-am spus nicio secundă că nu scrie bine – dimpotrivă. Nu despre talentul său era vorba, ci despre PR. Despre felul în care se ambalează un fenomen și devine sacru, neatins, idolatrizat în masă, în spiritul de turmă care dictează că trebuie urmat și adulat, no matter what. Pentru că dacă te abați de la linia oficială, ești eretic.
Pentru că nimic nu inspiră mai multă frică decât o femeie cu o opinie, m-am trezit pe rugul WhatsApp-ului, într-o scenă demnă de un tablou cu Ioana d’Arc. Ce contează că am primit și peste 30 de mesaje private de încurajare? ( din acelați grup) Când se strigă „anatema!” la unison, vocea majorității face mai mult zgomot decât cea a susținătorilor tăcuți.
Oamenii adoră să urmărească execuții publice.
Dacă nu mai avem eșafod în piața centrală, avem internetul. De la batjocorirea celor care gândesc diferit până la cancel culture-ul practicat cu o râvnă demnă de inchizitorii spanioli, spiritul de turmă e mai viu ca niciodată. Singura diferență e că, în loc de pietre, acum aruncăm cu caps lock și ironii sterile.
Dar prefer să fiu o vrăjitoare sinceră decât o zână falsă.
Să mă trezesc dimineața și să scriu ce gândesc, nu ce trebuie să gândesc. Dacă asta înseamnă să fiu arsă pe rugul social media din când în când, atunci să fie! Până la urmă, nimeni nu aplaudă când mergi pe drum drept și neted. Mulțimea aplaudă când vede flăcări.
Supraviețuirea în epoca Inchiziției 2.0
Și acum, pentru cei care au simțit pe pielea lor cum e să fii pus pe rugul digital și să miroasă a pârjol de opinie greșită, câteva sfaturi de PR pentru supraviețuirea sub rafalele hate-ului.
Nu reacționa impulsiv – Primul instinct? Să dai replica secolului. Să pui la punct prostia agresivă cu un argument zdrobitor. NU! Internetul nu e o sală de judecată, e un circ. Iar tu nu vrei să fii clovnul care dă reply în mijlocul isteriei. Inspiră. Expiră. Fă-ți un ceai. Ascultă Byron.
Alege-ți bătăliile – Nu toți merită un răspuns. Dacă cineva e hotărât să te ardă pe rug, orice argument logic e doar scânteie în plus. Fii strategic. Uneori, cel mai bun răspuns este… niciunul. Alteori, un gif bun face mai mult decât o teză academică.
Redefinește narațiunea – Când toată lumea vorbește despre tine (nu-i așa că te simți special?), cel mai bine e să spui tu povestea, nu să o lași pe mâna gloatei. Fii constant, nu intra în defensivă, lasă conținutul să vorbească. Internetul uită repede. Până la următorul scandal.
Râzi în fața oprobriului – Dacă te iei prea în serios, le dai putere celor care te atacă. Dar dacă râzi? Dacă transformi atacul în autoironie? Boom! Le-ai tăiat oxigenul. Nimic nu dezamorsează mai repede un scandal decât o glumă bună.
Nu confunda vocile zgomotoase cu realitatea – Doar pentru că un grup de oameni urlă online, nu înseamnă că sunt majoritatea. De fapt, probabil sunt aceiași 10 oameni care se ceartă zilnic pe orice subiect. Prietenii adevărați nu sunt în secțiunea de comentarii, iar viața reală e în afara ecranului. a dovadă pe facebook-ul meu nu m-a executat nimeni. Sau nu așa.
Și acum, perla internetului: provocările periculoase – De parcă n-ar fi fost suficient că social media e o arenă de gladiatori ai nervilor, mai vine și câte un „challenge” să adauge un strop de selecție naturală. Ultima aberație? „Paracetamol Challenge”, unde oameni care n-au citit prospectul în viața lor decid că înghițirea excesivă de pastile e „cool”. Nu, nu e cool. E toxic – la propriu. Medicii trag semnale de alarmă, dar cine are timp de experți când TikTok știe mai bine?
Sweetie Sweet
Așa că, dragi inchizitori digitali, bateți în tobe, strigați „blasfemie!”, ștergeți numele meu din grup, dacă trebuie. Dar să știți că, în timp ce ardeți păpuși de paie, vrăjitoarele adevărate râd în întuneric și scriu în continuare. Și amintiți-vă: azi sunt eu pe rug. Mâine poate veți fiți voi.
„Ei râd de mine pentru că sunt diferită. Eu râd de ei pentru că sunt toți la fel.” – Kurt Cobain, nu Cărtărescu a zis asta.
Insă pentru cei care vor să învețe cum să scrie texte care să stârnească ( pozitiv sau negativ), am un curs în curând 🙂 Click aici
Romanian