laura face ce face
si tot nu scapa de vino-ncoace
soldurile ei sparg tacerea in soapte
care se fac cuvinte care devin fapte

laura vorbeste atat de frumos
incat as merge cu ea in jurul lumii, pe jos
discutand asa aprins despre vechea dilema, stravechea
ca pasarile s-ar opri din zbor sa traga cu urechea

laura, chiar si cand e trista
ar putea sta pe coperta la orice revista
privirea ei, oh, privirea ei iti poate vinde
un ceas de lux sau un cd cu colinde

laura are ceva doar al ei
si nu ma refer la perechea aia de cercei
ci la felul in care sufletu-i e dispus
sa ia oricand forma vasului in care e pus

oh laura, ce frumos se face afara
cand te vad in ploaie, fumand o tigara