Sebastian mi-a dat o super lecție la un moment dat. Bine, de la Sebastian am învățat foarte multe lucruri despre bărbați.
Într-o zi se juca cu o fetită care avea un unicorn în mână.
Sebastian: știi că și unicornii fac caca?
Eu am leșinat instant, fetița a început să plângă.
Eu: da, dar are culorile curcubeului și miroase a vanilie.
Sebastian: ba nu. E maro și pute.
Atac de panică și toate cele m-au trecut când am vazut cât de dur a fost. Apoi mi-am dat seama că da, are dreptate copilul. Noi stăm așa pe un norișor roz, plutitor, legănându-ne printre floricele și fluturași, mirosind a parfumuri diafane, dar sub norișor este un ditai norul negru care vrea să explodeze și să acapareze lumea unicornilor.
Strategia nu e să îl lăsăm în pace că poate nu explodează sau, eventual se face el roz așa, e la sine, peste noapte. Pentru că așa de capul lui și al destinului, sigur va veni un moment când va exploda și umple Țara Unicornilor cu rahat … maro și urât mirositor.
Strategia este să abordam elegant norul negru, să îi zâmbim frumos și să îl convingem să plece ca și cum a fost ideea lui. Pentru că e clar că nici lui nu îi place să fie ăla negru și urât, chiar dacă se uită în oglindă și i se pare că ar fi frumos și fericit.
Sau cu varianta directă: pleacă, mă, de aici că mă deranjezi și nu pot fi fericit din cauza ta. Varianta asta e mai dură, dar mai bună pentru nor pentru că da, va suferi pe loc, dar într-o zi va veni și la el un norișor roz și îl va face să zâmbească până când va deveni și el roz și fericit.
Mdeaaa, rahatul de sub unicorn există. E treaba noastră cum îl administrăm și îl păstrăm în viețile noastre. Pentru că la un moment dat explodează și, cum ziceam… pute.
Să scoatem rahatul de sub Unicorn! : )))))