Nu stiu ce am in ultima vreme. De fapt, nu. De-o viata fac asta. Ridic de pe jos barbati, ii ajut sa urce, sa isi revina, sa redevina cine au fost sau chiar ceva mai bun. De fapt, nu doar barbati, ci oameni in general.
De cand ma stiu am incercat sa ajut oameni. Nu stiu de unde atata filantropie pe mine, dar asta sunt, alta n-am.
Nu o iau chiar de la inceputuri, o iau mai de dupa ce am terminat liceul asa si m-am angajat la Protv si faceam Cabina Protv. Primeam tot soiul de scrisori de la oameni cu probleme. Aveam target pe zi sa ajut 5 oameni care intrau in direct. Pe langa astia mai ajutam si altii, offline ca sa zic asa. Plecam de la Cabina ca Michael Jackson de la sesiunea de autografe, cu bodyguarzii dupa mine. Dar ajutam. Am ajutat o femeie cu 2 copii sa isi gaseasca o casa la Craiova. Pe altii i-am ajutat sa isi gaseasca joburi, am botezat 20 de copii de la un orfelinat. Directionam ajutoarele primite la redactie catre cei care aveau nevoie de ele. Si o gramada de multe alte ca nici nu le mai tin minte. Si imi facea placere.
Apoi, am zis eu ca am mai crescut. M-am angajat la protectia consumatorilor si normal, am ajutat consumatorii. Putin mai evoluat, transmiteam in presa informatii care sa ii ajute. Incercam sa ajut si la reclamatii si consultante atat cat puteam si stiam. Nu o sa uit niciodata cum a venit la mine o doamna plangand ca a schimbat niste bani la o casa de schimb si a fost pacalita cu 2000 de euro. Tocmai isi vanduse casa si voia sa cumpere 2 garsoniere pentru ea si fiul ei. Era vina femeii ca nu a citit comisionul la casa. Am sunat la acea casa de schimb si le-am zis: „da, stiu ca femeia a gresit, totusi, nu are bani si suma este enorma pentru ea, nu se poate totusi sa ii dati banii inapoi?”. A fost foarte dragut domnul patron ca sa zic asa si a anulat tranzactia. M-am bucurat ca am putut sa ajut.
Mai apoi, am mai crescut si am inceput sa salvez planeta. Bine, toti prietenii mei rad de mine, dar cred ca daca fiecare ar face macar putin din ceea ce incerc eu sa fac, am fi mult mai fericiti.
In afara de toate astea, incerc sa ajut pe toata lumea. Si toti au nevoie de ajutor. In plus, toti barbatii din viata mea mi-au zis ca vor de la mine sa ii ajut sa treaca peste diferite chestii, voiau sa ii ajut profesional, sau sentimental, sau doar sa imi …fure energia. I-am ajutat, ca nu am putut sa stau cuminte. Unii, de fapt, majoritatea, au primit ajutorul si apoi au aruncat cu noroi. Nu conteaza. Eu ma simt bine cand fac bine.
Tot timpul am incercat sa ajut oameni si nu am nicio explicatie de ce fac asta. Poate ca o fac dintr-un egoism propriu de a ma simti bine, habar nu am. Pentru ca da, recunosc, ma simt bine cand fac bine.
Nu as vrea sa vorbesc si despre ajutorul pe care l-am primit eu. Da, e ok, in general primesc ajutorul de care am nevoie. Daca am nevoie, ma ajuta prietenii, ma ajuta mama, tot timpul va fi cineva aproape. Important este sa am eu curaj sa cer ajutor. Nu prea o fac, dar prietenii mei simt cand am nevoie de ceva, iar asta e foarte important.
Cel mai tare ma enerveaza oamenii care promit ca te ajuta si apoi nu o mai fac. Logic, te bazezi pe asta si tot logic, ramai dezamagit. Am o mie de ani si inca nu pot sa ii diferentiez si sa ii recunosc pe astia. Mai bine nu cer ajutorul decat sa fiu dezamagita. Dar de ajutat… tot o sa ajut in continuare.
Romanian
oooho, da cineva te-a suparat rau tare. capu sus! un sut in … un pas inainte. Fortza Laura!!
nu is mai suparata pe nimeni….am ajutat de curand pe cineva si chiar m-am simtit bine si m-a intrebat: „auzi, dar de ce m-ai ajutat? nici macar nu ma cunosti” :))) si m-a pus pe ganduri 🙂
Cred ca trebuie sa incercam cu totii sa fim mai bun si sa intindem o mana de ajutor celor din jurul nostru.
Nu trebuie sa exageram dar nici sa ne gandim ca poate ar trebui sa primim ceva in schimb.
Eu trebuie sa recunosc ca faptele bune le fac din egoism. Le fac ca sa ma simt eu mai bine si sa stiu ca am ajutat pe cineva. Chiar nu ma intereseaza parerea celor din jur.
Nu e o motivatie destul de puternica?
pai si ce, crezi ca eu nu din egoism o fac? desi am vazut oameni care spun care se ofera sa ajute si apoi tot ei sunt aia care dispar, mint etc. ei, io pe astia nu ii inteleg… de ce te oferi daca nu esti in stare? mai bine taci…
cred ca vi s-a intamplat si voua, sa incercati sa ajutati o persoana straina si sa refuze; nu din dorinta de a nu deranja ci plecand de la ideea paranoica, ca daca il ajuti ai tu un interes ascuns; si daca incerci sa ii explici multi devin chiar agresivi.
aici as deschide alta discutie: „ii faci un bine respectivului ajutandu-l? pt ca data viitoare cand se va confrunta cu o problema noua sau chiar acelasi tip, nu va lupta, va sti ca e cineva care il sustine.
pai..crezi ca are vreo importanta? eu zic ca da, faci bine daca nu devine un obicei 😉
si da, mi s-a iontamplat sa vreau sa ajut o persoana straina si sa fiu refuzata, dar mi s-a intampalt si sa vreau sa ajut prieteni si sa fiu refuzata, asa ca e aproape irelevant 😉