Tot se discuta de Legea Defaimarii si evident nu sunt de acord cu ea. Tocmai eu cu gura mare sa fiu? Nici pomeneala. Eu as fi prima platitoare de amenda.
Si ma gandeam asa la chestii pe care le-am spus de-a lungul timpului si la libertatea de exprimare care numai libera nu este. Am cateva exemple.
1. Zic ceva de Ponta, mi se atrage atentia de la birou ca suntem apolitici, deci sa ma abtin.
2. Zic ca nu sunt de acord cu legea anti-fumat – despre care am spus ca sunt de acord doar in anumite conditii si care sa includa si cafenele de fumat, macar cateva si astea in anumite conditii – ma trezesc cu prieteni care nu mai vor sa vorbeasca cu mine (mentionez, fosti fumatori, care imi confirma faptul ca aceasta lege este produsul frustarii fostilor fumatori).
3. Zic ca nu sunt de acord cu refugiatii in numar asa de mare pentru ca mi se pare ciudat ca sunt majoritar barbati cu varste de luptatori, ma trezesc cu cativa prieteni arabi sau sustinatori care imi dau unfriend, desi ne cunoastem de o mie de ani si am impartit aceeasi paine.
4. Am spus si de tigani ca ar trebui sa se numeasca tigani nu romi, ca imi place mai mult cum suna tigan, fonetic vorbind, si ca vor sa nu fie discriminati, dar eu ma simt discriminata cand colega mea de banca a picat la facultate cu nota 8, iar ei intra cu 5 pentru ca sunt locuri speciale pentru ei. Sa spun cat oprobiu public mi-am atras? si cate unfriends?
5. Acum vreo 10 minute vad o postare a unei prietene in care povestea cum un copil i-a atras atentia unei vanzatoare de la Mega Image sa ii spuna “cu placere” si “multumim de vizita, mai veniti pe la noi” si care apoi i-a zis: “mai vin si maine sa exersam”. Toti laudau copilul ca e bine crescut, doar io cu moaca de printesa m-am trezit sa spun ca mie mi se pare cam arogant si prost crescut copilul pentru ca unul bine crescut s-ar fi exprimat altfel. Sa spun ca mi-a dat unfriend? :)))))
Eu cu gura mea mare si care nu vrea sa inteleaga ca libertatea de exprimare nu exista
