Imi plac diminetile si mi-era dor de ele. Atat de dor incat dupa ce mi s-a terminat contractul minune, a doua zi dimineata m-am trezit la 4 jumate pentru ca imi era dor sa imi beau cafeaua linistita in bucataria mea, ascultand Coldplay si Nouvelles Vague.
Imi venea sa ma bat cand mi-am dat seama cat este ceasul, dar am zambit si mi-am facut cafeaua. Imi era prea dor.
Am mai scris despre diminetile mele. Imi place sa ma trezesc cu noaptea in cap, cam pe la 6 de obicei, si sa scriu. Pana pe la ora 9 jumate mi-am facut deja trei sferturi din treburile de peste zi.
Scriu articole dimineata, trimit mailuri, fac prezentari in PPT si tot soiul de chestii din astea de nu necesita telefoane sau discutii. Apoi abia ma dezmeticesc si pot iesi din casa linistita.
Pentru ca imi place linistea de dimineata, imi place aerul si imi place lumina de dimineata. Si faptul ca nu nu suna telefonul.
Iar acum, de cand m-am eliberat de acel contract si in sfarsit am semnal la telefon, am cam rupt telefonul in paispe si ma vad cu o multime de oameni. Chiar ma gandeam aseara ca ajung acasa numai pe la ore tarzii, gen 9, 10 seara. Inainte ajungeam la 6. Dar imi placeeeeee
