De aproape un an nu prea mai stie lumea nimic de mine. Sunt out of…orice. Am avut un contract care m-a rupt de absolut orice. La 45 de kilometri de oras, intr-un loc fara semnal la telefon, departe de lume si de prieteni. E tare trist sa nu poti vorbi al telefon un an intreg. M-am rupt de lume si de tot.Ei bine, azi s-a terminat. Si sunt…happppppyyyy. Ma scotea din minti faptul ca trebuia sa plec de acasa la ora 7 dimineata. Exact in cele mai bune momente de creativitate pe care as fi putut sa le am. Eu dimineata sunt creativa si asta stie foarte bine toata lumea. De la 6 la 9 dau tot ce am mai frumos din mine. Si am pierdut exact aceste ore.
Am acceptat acest job intr-un moment de slabiciune, nu stiu ce o fi fost in capul meu. De fapt, parea interesant la inceput. Nu era asa departe, ne-am mutat dupa o luna la capatul pamantului, in plin camp. La inceput nu stiam ca voi da 700 lei lunar pe motorina si ca nu voi putea iesi in pauza de praz pentru ca nu am unde sa mananc ceva sau sa beau o cafea sau sa ma vad cu cineva, dupa cum ziceam, in camp. La 3 luni dupa ce am inceput contractul, am inceput sa regret si deja aveam ganduri de plecare. Si, in incapatanarea mea de a termina ce incepusem, am decis sa duc contractul pana la capat. Si uite ca s-a terminat. Ma simt usurata. Am nevoie de o detoxifiere. Nu mai vreau sa aud de echipamente de protectie cat voi trai. Domeniile de pe nisa asta nu sunt pentru mine. Am luat-o ca pe o provocare. M-am gandit ca pot face si asta. Si da, pot face, dar m-am plictisit ingrozitor. Si nu imi place deloc.
Asa ca acum…o luna ma ofer voluntar pentru oricine are nevoie de mine. Glossy sa fie. Cu pantofi, sclipici, creme de fata sau farduri. Nu conteaza, fac orice, dar simt nevoia de ceva feminin care sa ma detoxifice.
So…cine are nevoie de ajutor?
Sunt…vanzatoarea de imagini… Imi place sa traiesc sanatos, frumos si sa fiu happy…
Imi place sa pictez, sa fac oale de lut, sa citesc, sa ma vad cu prietenele la cate o cafea, sa merg pe munte, sa ma plimb pe malul marii, sa colind prin lume. Imi place ciocolata Milka Vaci Fericite.
Imi place sa scriu. Mult. Sa ma implic in proiecte ecologice. Sa ajut oameni. Sa merg cu bicicleta, sa fac tae bo, kangoo jumps, sa plantez pomi, sa vad filme.
La inceput am vrut sa scriu pe blogul meu numai despre PR si ce se intampla pe acolo. Ei bine, m-am razgandit. Foarte repede. Dupa vreo cateva posturi. Si am inceput sa scriu despre de toate… despre mine, despre ce vad in jur, despre evenimentele eco la care particip, despre cam tot ce vreau. Si …sincer…imi place mult mai mult…
Si ma tot intreaba lumea de ce postez pe blog tot ce mi se intampla, tot ce fac, despre prietenii mei, despre toata lumea. Ei bine, pentru ca ma tem sa nu fac Alzeimer la batranete si sa uit ce mi se intampla. La fel si cu fotografiile, imi plac fotografiile ca sa nu pierd momente din viata mea. Scriu pe blog pentru ca nu vreau sa uit prin ce trec, nu vreau sa uit pe unde am fost, nu vreau sa imi uit trairile si sentimentele. Nu vreau sa uit oamenii pe care ii cunosc.
Si astept parerile voastre pe mail laura@prcafe.ro