[facebook_ilike]
Aseara, cu toti mucii din dotare si raceala idioata pe care am capatat-o, m-am dus la film. M-a sunat Lorena si m-a invitat sa vad Dallas Buyers Club. Tocmai ce luase 3 premii la Oscar si sala a fost plina evident. Eu ca blonda, nu am rezistat sa vad Oscarul noaptea si l-am pus la inregistrat. Inca nu l-am vazut pe tot si ma incapatanez sa nu citesc despre asta. Asa incat la momentul in care am intrat la film, nu stiam cine este cel care a luat Oscarul pentru rol principal si nici pentru secundar. Si, sa mor io daca i-am recunoscut pe actori. Matthew McConaughey este alt om. Unul din anii ’80, slab mort, cu mustata de cowboy. Nici prin gand nu mi-ar fi trecut. Nu doar ca au jucat bine, dar au intrat perfect in rol prin machiajul genial pe care l-au avut. Si evident, un alt Oscar si pentru acest machiaj. Frumuselul de Jared Leto…un travestit cu suflet mare, nu l-am recunoscut decat dupa un search pe google acasa dupa film.
Superb. Altceva nu pot spune despre acest film. Si cand te gandesti ca acest film a avut 137 de refuzuri de finantare…rad, evident cand ma gandesc la asta. Iti dai seama ca 137 de potentiali finantatori acum isi baga unghia in gat?
Filmul porneste de la o poveste reala de prin anii ’80 cand sida era perceputa ca o boala pentru homosexuali, cand oamenii urau homosexualii si ii marginalizau. A fost socant sa vezi ca un hetero care sarea din floare in floare a facut sida. Poveste in fapt este despre lupta acestuia pentru supravietuire. I s-au dat 30 de zile de viata si a trait 7 ani. Dar in principal lupta lui cu FDA (Food and Drugs Administration).
Si daca tot am adus vorba despre Oscar..vai, cat ma bucur ca Wolf of the Wall Street nu a luat niciun premiu. Da, chiar ma bucur. Un film mai tampit nu am vazut. O poveste clasica despre visul american, cu un tampit drogat si fustangiu mai mult decat e cazul care a castigat multi bani, prea multi bani, pe care apoi i-a pierdut si vai, cat regreta si ce a invatat el din asta si a inceput sa tina discursuri motivationale. Bleah.