[facebook_ilike]
La noi e Revelionul
Oamenii isi calculeaza anii in functie de Revelion. Noi calculam anii in functie de 6 martie. Acum 3 ani pe vremea asta ne-am indragostit. 3 saptamani mai tarziu ne casatoream. Multi ne-au spus si si-au spus ca nu va dura si uite ca am implinit 3 ani si suntem tot aici si tot fericiti.
Am scris aici povestea noastra. Si aici
Nu o voi mai repeta, este o poveste frumoasa, o poveste …ca’n povesti. Si pentru ca este revelionul nostru as putea incerca sa fac un bilant al anului trecut. Acum ca ma uit in urma descopar ca anul trecut nu prea am scris pe blog, dat fiind si faptul ca am fost foarte prinsa cu proiectul de care spuneam saptamana trecuta si ca nu am avut timp nici sa respir, daramite sa scriu si pe blog.
Dar…il cunoscusem deja de cateva luni pe Andrei si ne ocupam intens de cresterea lui si plasament. 
Nu ne-a iesit. In iunie Andrei a fost luat inapoi de tatal lui. Am suferit amandoi foarte mult si nu prea ne-a ars de multe.
Printre altele eu mi-am rupt piciorul inainte de vacanta si am fost vreo doua saptamani Cutu Schiop, asa in carje am participat la lansarea cartii Povesti pe 2 roti unde am scris si eu o povestire. Mi-a placut cum a avut grija de mine cand eram cu piciorul in ghips, la fel cum a avut grija de mine cand am fost bolnava prin octombrie.
Vacante? Nu prea multe, un pic la Satic, un pic la mare, pe la Vaslui si Baia Mare, dar si un strop de Viena. Apoi am plecat in ianuarie in Dubai sa se scoatem parleala si de la plaja direct la lopata de zapada in Predeal si ceva Sinaia unde am vazut Palatul Peles si am fost foarte incantati.
Printre multe alte activitati culturale la care am participat si care ne-au facut bine la suflet, am mai fost si sa vedem padurea mea, cea de la Lehliu. Tare mandra am fost sa vad cat de mult a crescut.
Am facut iar comunicarea pentru Style and Nature si a fost primul an si sper ca ultimul in care nu am putut sa particip fizic la acest eveniment. Asta pentru ca am fost in Dusseldorf (cu jobul cu pricina) unde cel mai frumos lucru pe care l-am facut a fost ca am putut sa ma vad zilnic cu Vilia.
Am fost si nasi. De logodna si cununie civila. In vara asta vom fi si de cununie reliogioasa si abia asteptam.
Pare cam boring asa la o prima vedere, cu toate astea noi nu am apucat sa ne plictisim si sunt sigura ca am facut mult mai multe lucruri de care nu imi amintesc acum. Oricum ar fi, nu prea a reusit sa intre monotonia in viata noastra. Inca mi-e drag sa ma trezesc langa el si inca se trezeste razand si cantand. Inca mi-e drag sa ii fac micul dejun si mi-e greu sa dorm cand nu e acasa. Inca ma surprinde cu tot soiul de surprize si inca il iubesc de mor.
Chiar aseara ne gandeam amandoi ca “Goooood, au trecut trei ani!” Cand au trecut? Si totusi parca suntem de-o viata impreuna. Sunt fericita ca avem o relatie frumoasa. Ce altceva mi-as mai putea dori?
Romanian