De ceva vreme intalnesc numai barbati sensibili. Eu m-am cam saturat si am intrat in razboi cu ei. Aseara vorbeam cu o prietena si da, am ajuns la concluzia ca noua ne plac baietii rai. Am mai scris despre asta aici, si am starnit un mare scandal. Dar tot imi vine sa scriu iar pentru ca am obosit sa intalnesc atata sensibilitate masculina. Deci bag iar :))
In acelasi timp ma enerveaza si barbatia femeilor. Sunt mii de femei care fac body building, care au pectorali puternici, femei maratoniste cu musculatura la fel de fibroasa ca a barbatilor, femei administratori, femei care paltesc pensie alimentara, lesbiene independente, femei inrolate in armata, femei colonel rujate puternic, femei care scriu carti despre sexul barbatilor.
Eu nu mai inteleg nimic. Egalitate, egalitate… dar ii vrem totusi pe ei mai puternici. Totdeauna mi-am dorit un barbat mai puternic decat mine, cu mentiunea ca eu sunt foarte puternica. Si..ioc, pe ei ii sensibilizeaza orice. De la un pestisor racit si pana la filmul de duminica seara.
Cu toate astea eu tot imi doresc sa raman femeie. Nu stiu sa repar nimic in casa, nu imi place sa duc gunoiul, iar daca imi busesc masina, sun un barbat. Am chemat candva un nene sa imi repare o priza si mi-a luat 70 de lei pentru asta. Toata lumea a ras de mine ca nu trebuia sa ii dau mai mult de 20. Acum e la mine un instalator
si habar nu am cati bani sa ii dau. Da, imi place sa fiu femeie, sa las barbatilor ce e al barbatilor. Cu toate astea recunosc, sunt o femeie puternica. Dar barbatii astia sensibili… ma dispera
Romanian
Da este foarte bine sa gindesti asa.Trebuie sa fii feminista dar cu limite, pentru ca oricit de puternica si desteapta esti tu, sunt anumite lucruri pe care nu le poti face dar mai ales sunt unele locuri unde” nu ai ce cauta”.
Cind ajungi la intrare ti se pune un pumn in piept si ti se spune gata d-na femeie pina aici poti merge.Poti fi orice ,d-na director ,d-na ministru tot primesti pumnul in piept pentru ca oricit de „egale” cu ei ne credem noi traim intr-o lume a barbatilor.
Sa iti dau un exemplu.O piti cum le spui tu, se casatoreste cu un domnn doctor si ori unde merge cu d-l doctor este apelata cu d-na doctor sau d-na domnului doctor,pentru ca iar spun, poti fi oricit de puternica si desteapta ,in lume esti „d-na domnului….”,nu esti apelata cu ceea ce esti tu decit in mediul in care esti tu cineva ,adica la locul tau de munca ,in rest esti asa cum am spus „d-na domnului”.
Iti spune cineva cu experienta de 59 de ani,asa ca sa crezi si sa iti cauti un barbat care sa te merite si de ce nu ,sa fi d-na lui ,dar el sa merite asta.
da, da, vrem barbati cu multe „oua”!
printr-o potrivita intamplare am ajuns aici, la op-ul tau si la pandantul lui despre barbatii-cei-rai:) strasnica categorie, d’accord.
it sets me thinking si se isca ideea asta, de dincolo de „baricada” 🙂 , dinspre partea barbateasca, ca si noi avem o preferinta deloc stranie pentru fetele rele 🙂
o fata rea trebuie ca e puternica ( ceea ce e un inceput bun de femeie :); altminteri cui i-ar pasa de rautatea ei, fara un ce efect ?,
in plus, o fata rea poate fi imblanzita – ceea ce noi adoram, nu? imblanzirea asta le face sa fie mai ale noastre, si cumva, mai bune 🙂
not to mention ca in fata unei fete mai puternice, putem sa ne dezvaluim asa, pe ghicite, micile noastre vulnerabilitati, desigur doza corecta, atat cat sa faci fata sa simta ca ii apartii, si ca e mai in siguranta cu tine decat aiurea
la barbati , in mod cert, e nevoie de o dibacie la fel de mare in a-ti ascunde defectele pe cat in -a-ti ascunde dibaciile 🙂
in rest, putem vorbi de natura care isi vede de treburile ei, de jocuri de putere, de lucruile cele mai profunde din noi pe care, fir-ar sa fie. le gasim tocmai in celalalt, sau despre animusul tau strasnic, gata sa puna degetul pe adevar si sa il entertain putin prin ganduri mai apoi;