[facebook_ilike]
Abia astept vacanta. Mai am putin si plec. In acelasi timp mai am putin si nu mai am rabdare. Parca nu mai vine odata vacanta asta. Vreau sa stau, asta e tot ce imi doresc.
In acelasi timp, nici pe acasa nu prea pot spune ca am stat. Dar asa, un weekend parca nu e sufficient. Am nevoie de mai mult timp. Weekendul trecut am fost la munte. Satic se numeste locul unde am fost. Ca intr-o poveste. Undeva pe langa Moeciu, cred, dar tare dragut locul. M-am bucurat teribil cand am vazut ca nu avem semnal la telefon. Un loc uitat de lume, de soare, de tot. O vale intre munti. Stai in curte si de jur imprejur munti. Iar sus pe munti case vechi de cand au fost inventate casele. Jos, case mai noi, frumoase, comfortabile. Si atat de multa liniste ca iti venea sa vorbesti in soapta. Verdeata, un pic de soare, un pic mai mult ploaie, deloc asfalt.
Mi-a placut sa mergem spre munte pe un alt drum. Am pleat prin Chitila, spre Targoviste. Nu stiam drumul pe acolo era ceva nou pentru mine. Parca plecam in…vacanta. Apoi drum de munte, case mai vechi si mai noi. Oameni draguti care te saluta cand treci pe langa ei.
Capsuni pe care doar sa le culegi, fragi, margarete salbatice si alte flori de vis.
Si liniste, atat de multa liniste. Pensiunea noua, frumoasa, inca nu ave aun nume, dar asta nici nu conta. M-am bucurat sa vad ca nu am televizor in dormitor. Doar un balcon mare si frumos, doua scaune, o masuta, numai bune de privit la privelistea minunata.