Sa te veselesti alaturi de barbatul tau

[facebook_ilike]
Tot mi s-a cerut sa scriu despre nunta. Nu prea stiu ce. E o nunta, o cununie religioasa ca oricare alta as spune eu. Cununia civila a fost oricum prin martie. Dar stim ca slujba religioasa este foarte importanta pentru noi, ca de altfel pentru toata lumea. Am fi vrut sa o pastram doar pentru noi, insa ne-ar fi sarit in cap toti parintii si prietenii. Asa ca am comis-o cu mare tam tam, asa cum se cuvine. Si a fost ceva minunat. Plin de emotie, dar si relaxant. Am vrut o petrecere fara traditii. Eu le consider pagane, nu tin de religie.

A fost o petrecere ca intre prieteni. Ceea ce ne-a placut enorm. Nu am vrut sa avem vizitatori acasa nici cu o seara inainte si nici in ziua nuntii. Ceea ce a fost extraordinar pentru moralul nostru si ne-a facut sa fim foarte relaxati. Cand au venit hairstilistul si make up artistul se tot mirau ca suntem singuri acasa. Alex se uita la un film, eu ma fataiam prin bucatarie, vorbeam pe messenger. Am scris chiar si niste texte pentru blog. Cel mai frumos a fost cand au venit fotograful si cameramanul, care erau agitati la usa.. si..”unde sunt oamenii? Invitatii? “ …Pai, suntem doar noi. “Da? Ce tare!”. Si ne-au lasat sa ne pregatim, iar ei au stat in bucatarie la taclale.

Se spune ca el nu trebuie sa iti vada rochia de mireasa inainte. Ei, na! Noi am ales-o impreuna. Mai ales ca am si avut ceva probleme cu aceasta rochie. Alesesem una foarte frumoasa si mi-a facut-o croitoreasa cu 15 cm mai scurta. Deci cu 2 saptamani inainte eu nu aveam rochie. Am gasit alta facuta de-a gata, noroc cu vechea mea prietena, fosta colega de clasa Oana care a reusit sa scoata din ea ceva frumos. In ziua nuntii, Alex m-a ajutat sa ma imbrac. Eu pe el si apoi am plecat amandoi la biserica…. cu autobuzul. Iar surpriza pentru toata lumea. Dar, prea se duc toti cu limuzinele, noi am vrut cu autobuzul 335. Si a fost foarte frumos. Am facut si o gramada de fotografii. Chiar mi-a placut.

Slujba in sine a fost foarte lunga in opinia mea, dar emotionanta. Ca plangeau mamele noastre e una, ca plangeau si nasele pe rand e alta, dar a plans si preotul. Care preot a fost dragul meu var, Alin. Oricum emotionant. Cel mai mult din predica preotului mi-a placut cand ne-a spus ca trebuie sa ne veselim impreuna. Da, asta imi doresc de la casnicia mea: sa ne putem veseli impreuna toata viata.

Apoi ne-am dus, tot cu autobuzul, la White Club in Floreasca, unde am facut o nunta ca in povesti. Si da, ne-am veselit toata noaptea. Eu care nu rezist noaptea, am rezistat cu stoicism. E drept ca am baut si vreo doua caffe latte si mult Pepsi, dar am rezistat pana la 6 jumate dimineata. Si am dansat, si ne-am distrat. Ca intre prieteni. Nu a fost chiar o nunta oarecare, recunosc. A fost speciala. In primul rand pentru ca a fost nunta noastra.

Si pentru ca am fost foarte relaxati, pentru ca nu am fost miri isterici, chiar daca mi-a fost stricata rochia, chiar daca buchetele de flori aratau de parca le facuse un copil de 3 ani, chiar daca marturiile au fost facut gresit, chiar daca make up artistul s-a trezit sa ma penseze oribil chiar in ziua nuntii si mi-a facut un machiaj de nu ma recunosteam, chiar daca ne-a adus cofetara alt tort, chiar daca au fost multe alte probleme, nici macar nu le mai stiu. Oricum nu au contat. Petrecerea noastra a fost cea mai frumoasa, evident.

Iar toate asa zisele necazuri au fost floare la ureche, nu au reusit sa ne enerveze. Am ramas la fel de relaxati si senini asa ca ne-am distrat si ne-am veselit cum am vrut.