Pupa-m-ai in teava de esapament

Uite na, ca m-am intors. As mai fi stat, dar cred ca deja am avut prea multa vacanta. Lumea mai si munceste.
Si acu se termina luna iulie si trebuie sa imi revin.
Mergand pe plaiul cu flori si prin tara asa de fel, ma gandeam eu.. „oare berzele unde isi faceau cuib inainte sa existe stalpii?”. Am postat asta pe facebook si raspunsuri de tot felul….ca pe hornurile caselor, pe trunchiuri de copaci…. acum au evoluat si berzele si iti fac pe stalpii de electricitate. Tare. curand va aparea barza wireless.

Venind eu asa pe drumurile patriei, si tare imi place sa merg cu masina… as colinda o viata la volan. Pe masura ce ma apropiam de minunata capitala, incepeau si soferii, parteneri de trafic sa fie pe masura miticilor metropolei.
Nu stiu cu ce l-am incurcat pe unul la un moment dat, dar a inceput sa ma injure. Clasic de altfel, desi eu nu prea le dau atentie astora care ma injura la volan ca nu am chef sa ma stresez aiurea. Insa… mi-a iesit asa o injuratura….dintr-un foc asa, dintr-o rasuflare, nu stiu cum am reusit, ca eu nu prea sunt in stare sa injur.
Iaca ce mi-a iesit prin minunata gurita creativa:
– „Pupa-m-ai in teava de esapament, nihilist provincial, mi-e mila de covorasul tau de sub acceleratie!”
Shit. Daca faceam un brainstorming si tot nu iesea asa de frumos. Apoi m-a busit rasul, normal… si culmea, si pe cel injurat la fel. Mai mai ca m-a invitat la o cafea :))
si cand ma gandesc ca tocmai ce ma intorceam din Maramures. O injuratura loco n-as fi gasit. Ceva gen „ure-te brusture” sau ” dute-n betesug”, o din asta morosana… 🙂