De ce un contract de PR de minim 6 luni nu e un moft, ci o necesitate vitală (și de ce e o idee proastă să-ți concediezi PR-ul prea devreme)
Hai să zicem că ai decis că ai nevoie de PR. Perfect! Ai înțeles că vizibilitatea nu vine singură, că oamenii nu au cum să afle despre tine dacă nu îi ajuți puțin și că nu poți să speri că jurnaliștii se vor îndrăgosti instantaneu de brandul tău doar pentru că… există.
Așa că ai angajat un PR, ai stabilit o strategie și te-ai pus pe așteptat. După două luni, te uiți la rezultate și… nimic spectaculos. Poate o mențiune ici-colo, poate un interviu mic într-o publicație pe care nici n-o citeai înainte, dar nu e explozia de notorietate pe care o visai. Panică! Îți vine să-i trimiți PR-ului tău un email tăios sau, și mai dramatic, să îl concediezi. Stop! Ia o gură de cafea (sau vin, depinde de ce oră e) și citește mai departe.
PR-ul nu este un buton magic. Ai răbdare!
PR-ul nu e ca o reclamă plătită unde bagi bani azi și mâine îți apar anunțurile peste tot. Dacă asta cauți, du-te pe Facebook Ads și rezolvă rapid. PR-ul e o artă și o strategie de lungă durată. În primele luni, nu se întâmplă doar niște chestii, ci toate lucrurile esențiale pentru ca în lunile 5 și 6 să vezi cu adevărat rezultatele.
Ce se întâmplă în primele luni de PR?
În prima lună, PR-ul face muncă de Sherlock Holmes. Se uită la brandul tău, la competiție, analizează piața, face liste de jurnaliști relevanți, verifică unde ai putea să apari și cum să fii poziționat astfel încât să nu fii doar „încă un business” care vrea presă. Este perioada în care începe să îți scrie povestea, pentru că una e să ai un brand și alta e să știi să-l prezinți în așa fel încât să merite să fie menționat în presă.
Apoi, începe munca de convingere. Dacă ai impresia că e suficient ca PR-ul să trimită un email și a doua zi apari în Forbes, permite-mi să-ți distrug iluziile. PR-ul poate să aibă o relație excelentă cu jurnaliștii, dar asta nu înseamnă că ei vor scrie despre tine doar pentru că sunt prieteni. E ca în viață – doar pentru că ai un amic care lucrează într-un restaurant bun, nu înseamnă că mănânci gratis acolo zilnic.
De ce durează atât să convingi un jurnalist?
Un jurnalist trebuie să fie convins că subiectul tău merită spațiu editorial. Și asta depinde de mai mulți factori: dacă povestea ta se potrivește cu ceea ce scrie el, dacă e un moment potrivit, dacă publicația lui nu tocmai a scris despre ceva foarte similar, dacă redactorul-șef e de acord… și lista poate continua. Uneori, durează o lună doar ca un jurnalist să spună „OK, hai să scriem despre asta”. Și asta nu ține de PR, ci de contextul editorial, de priorități, de actualitatea subiectului.
Între timp, se trimit pitch-uri, se scriu comunicate de presă, se organizează evenimente sau întâlniri informale, se țes relații. Da, poate ai o apariție ici-colo, poate primești o mențiune într-un articol, dar construcția serioasă a vizibilității încă e în plină desfășurare.
De ce să nu concediezi PR-ul după 2-3 luni?
În lunile 3 și 4, dacă lucrurile merg bine, încep să apară primele materiale mai consistente. Un interviu cu un CEO aici, o analiză de piață unde ești citat, o colaborare cu o publicație de business. Dar și acum trebuie răbdare. Și, mai ales, constanță. Dacă schimbi PR-ul la fiecare două luni, practic resetezi tot procesul. Noul PR va trebui să ia lucrurile de la zero sau, în cel mai bun caz, să folosească ușile pe care primul PR le-a deschis deja. Dar asta înseamnă că timpul și banii investiți în primul PR s-au dus pe apa sâmbetei.
Pe măsură ce trec lunile, brandul tău începe să devină cunoscut în redacții. Jurnaliștii îl recunosc, sunt mai deschiși să scrie despre tine, să te includă în analizele lor. Ai început să construiești brand awareness real, nu doar să plătești pentru niște articole pe care le uită lumea în 24 de ore.
10 adevăruri despre PR pe care trebuie să le știi ca să nu iei decizii pripite
- PR-ul nu este publicitate. Nu poți cumpăra atenția jurnaliștilor, doar să le oferi subiecte interesante.
- Rezultatele vin în timp. Dacă în două luni ai impresia că „nu se întâmplă nimic”, e doar pentru că fundația încă se construiește.
- Jurnaliștii nu scriu despre tine pentru că „ai un business cool”. Ai nevoie de un unghi interesant, de o poveste care să merite spusă.
- Dacă nu ești consecvent, pierzi momentul. O apariție izolată nu îți aduce notorietate pe termen lung.
- Contextul socio-politic influențează PR-ul. Dacă își dă demisia președintele sau este o criză mondială majoră, șansele ca business-ul tău să fie prioritatea presei sunt mici.
- Schimbarea PR-ului prea des e ca și cum ai repara mereu fundația unei case fără să apuci să o construiești. Continuitatea contează enorm.
- Unele articole plătite pot fi utile, dar nu îți oferă aceeași credibilitate ca un material organic. Publicul sesizează diferența.
- Jurnaliștii țin minte cine trimite pitch-uri haotice și cine vine cu subiecte solide. Nu vrei să fii pe lista neagră a redacțiilor.
- PR-ul nu înseamnă doar apariții în presă. Înseamnă și construirea unei reputații pe termen lung.
- Dacă ai o strategie bună și ești constant, rezultatele vin și sunt durabile. Dar doar dacă ai răbdare să lași procesul să funcționeze.
Notorietatea nu se construiește peste noapte, dar odată ce o ai, rămâne cu tine
Așadar, înainte să-ți suni PR-ul în miez de noapte întrebând „de ce nu sunt pe prima pagină peste tot?!”, respiră adânc și gândește-te la PR ca la mersul la sală: dacă după trei luni nu ai pătrățele, nu înseamnă că antrenorul nu-și face treaba, ci că mușchii notorietății au nevoie de timp să crească. Dacă vrei doar vizibilitate de-o zi, bagă niște reclame plătite și gata. Dar dacă vrei un brand solid, care să fie recunoscut și respectat, lasă PR-ul să-și facă magia. Reputația nu se construiește pe repede înainte – e ca vinul bun: trebuie lăsată să se așeze.
Romanian