Am citit. Tare mult mi-a placut cartea asta. Am citit-o pe nerasuflate. In trei dupa-amieze. Fiecare tara cu dupa-amiaza ei 🙂
Mananca, roaga-te, iubeste. Elizabeth Gilbert.
O tipa cam asa de varsta mea, proaspat divortata s-a gandit sa cunoasca viata. Adevarul e ca atunci cand esti casatorit, mai ales de tinerel, nu prea stii ce e aia viata, nu o vezi cu aceiasi ochi. Cu ochii tineretii… nu prea stii ce e aia.. 🙂
Si uite asa fata noastra din poveste a plecat sa cunoasca viata. A fost in Italia… sa manance, s-a ingrasat. A fost in India…s-a rugat. A fost in Indonezia …sa iubeasca.. 🙂 Trei tari care incep cu litera I, trei tari total diferite ca si cultura. Trei tari unde s-a schimbat si a reusit sa ma schimbe si pe mine. M-am simtit de parca eram acolo, de parca vorbea cu mine.
Mi-ar placea sa plec asa de nebuna prin lume si sa scriu carti despre ceea ce vad pe acolo.
Italia. S-a ingrasat. Mult. Asta n-as suporta. 🙂 Dar a invatat italiana. Mie mi-ar placea sa invat greaca. sau sa pot sa vorbesc latina. Am facut in scoala 7 ani de latina si tot nu o stiu. Mi-ar placea sa o pot vorbi curent. Partea asta cu Italia mi-a placut si nu mi-a placut. Dar ca intro a fost foarte ok.
India. A invatat ce inseamna rugaciune. Cel mai mult mi-a placut partea in care a reusit se recite Gurugita cu cele 182 de strofe. Ma intreb daca eu as putea sa fac asta. Eu care am urat Luceafarul si nu am reusit sa invat decat 10 strofe.
Discutiile ei cu Richard despre sufletul pereche… mda, la ce bun sa iti gasesti sufletul pereche si sa nu poti fi cu el? „Sufletele pereche ne apar in viata tocmai ca noi sa putem descoperi alte fete ale propriei noastre persoane” . Sufletul pereche este o oglinda care iti arata toate defectele si calitatile pe care le ai, futu-i.
„Cand in sfarsit, trecutul ti-a devenit trecut, lasa totul in urma. Apoi coboara de aici si incepe sa traiesti restul vietii. Cu bucurie adevarata”.
Indonezia. Tare vraciul ala. Amuzant, intelept, inteligent. Mi-ar placea sa il cunosc. De fapt, parca il si cunosc. E cel din Bali, nu? Et in arcadia ego. :)))) Mi-a mai placut povestea cu cei patru frati. „Balinezii cred ca fiecare dintre noi e insotit la nastere de patru frati invizibili, care vin pe lume odata cu noi si ne protejeaza de-a lungul intregii vieti. […] Fratii intruchipeaza cele patru virtuti necesare oricarui om ca sa se simta in siguranta si fericit in viata: inteligenta, prietenia, taria si (pe asta o ador!!) poezia.” Oare am si frati din astia? Ala cu inteligenta.. hmmm. Prietenia.. asta e tare mult pe langa mine ca am o gramada de prieteni. Taria? Asta e cam lenes la mine ca vad ca nu prea-mi iese. Iar poezia… asta cred ca imi e geaman :))))
In indonezia si-a gasit echilibrul. Vraciul a explicat ce inseamna fericirea: „Te lupti cu ea, muncesti pentru ea, insisti, uneori mergi pana la capatul pamantului in cautarea ei. Iar cand atingi o anume stare de fericire, nu trebuie sa lenevesti, trebuie sa lupti contra curentului pentru a o mentine”. Da, vreau. Si eu vreau sa fiu fericita. Si stiu ca trebuie sa muncesti pentru asta. Pacat ca uneori esti singurul care munceste…. Daca ar intelelge asta si cei de lanfa noi…
„E usor sa te rogi cand ai nevoie de ajutor, dar sa continui sa te rogi chiar si cand criza a trecut e ca un proces de cicatrizare, care-ti ajuta sufletul sa pastreze tot ce a reusit cu greu sa dobandeasca”. Toti oamenii spun Doamne ajuta daor cand au nevoie de ajutor. Ce bine ar fi sa putem spune asa degeaba „Doamne, esti acolo? Salut. Voiam sa iti arat ca nu te-am uitat, ajuta-ma dac ai timp. Da, stiu ca sunt multi care tipa dupa ajutor. Doar daca ai timp ajuta-ma sa imi pastrez fericirea” 🙂 Asta nu e din carte, asta am inventat-o eu acum … dar asta este esenta a ceea ce a vrut sa spuna fata din poveste.
„Cateodata, sa pierzi echilibrul din dragoste e dovada ca traiesti perfect echilibrat”. Uf, de-ar intelege si baiatul meu chestia asta 🙂 hihi…
Fata cu povestea a mai scris o carte: Ultimul barbat american. Inca nu am citit-o. A aparut la Humanitas, ca si prima. Pare interesanta. Pare asa ca seamana barbatul asta cu baiatul meu care a cam trait in padure si ii e greu sa se obisnuiasca la bloc. ÃŽn Ultimul b?rbat american, Elizabeth Gilbert face portretul acestui erou contemporan care tr?ie?te, a?a cum ne-am dori mul?i dintre noi, în deplin? armonie cu natura. Venit tocmai din Carolina de Nord, avea o îmbr?c?minte din piele de cerb ?i purta cu?it la cing?toare. I-a impresionat pe newyorkezi, evident, dar cel mai mult a impresionat-o pe ea: a scris un articol despre acest american care a renun?at la orice form? de confort modern pentru a-?i construi propria lume, în vârf de munte. La scurt timp, ?i-a dat seama c? nu e destul: un astfel de om merita o carte întreag?. Poate candva o sa pot si eu sa scriu o carte despre salbaticul din viata mea? :))) haha. doar daca reusesc sa il domesticesc… pentru ca el cu siguranta nu vrea asta 🙂
Romanian
auzi, oare cum ar fi fost daca incepea cu Ruanda si Romania?! :)))))))))
Fatuca asta a bagat in ea ca sparta, a invatat ca papagalu neste chestii si a lesinat in bratele unui vraci care a ametit-o cu povesti. Si pac, a deschis ochii si a vazut ce e viata. :))))))
Cat despre eroul contemporan care traieste ce sa mai zic? E in orice caz mare lucru sa ajungi pe culmea….prostiei insa.
Ce sa fac daca nu m-a nascut mama la New York? :))
bai, tu ce ai? ca sunt sigura ca partea cu India sigur ti-ar fi placut. Daca si eu am plans si m-a impresionat. Poate am fost eu superficiala in recenzie, dar cartea e mai profunda cecat am lasat sa se creada. Asa ca mai bine, citeste-o 😛
Am sa cumpar cartea. Mi se pare de exceptie si cred ca sunt multe de invatat din ea. De fapt, orice carte are aportul sau in a ne forma ca oameni. Din ceea ce ai scris tu, sunt perfect de acord cu mica observatie asupra dialogului nostru cu divinitatea….Vezi tu, asa suntem noi: „Ajuta-ma, Doamne!” Si el ne ajuta. Apoi: uitarea. Pana la urma, cred ca aceasta uitare nu este ceva ce ni se intampla doar in raportul cu cel de Sus. Uitam de multe ori de oamenii de langa noi….Cat despre iubire, cred ca asta depinde de fiecare dintre noi. Cu mancatul ….om vedea 🙂 Dar, mai multe impresii, dupa ce voi citi cartea.
?Cateodata, sa pierzi echilibrul din dragoste e dovada ca traiesti perfect echilibrat?. Uf, de-ar intelege si baiatul meu chestia asta … Adica ce, ai un baiat putin blocat in sistem? Atunci lasa-l! ;))
Oricum, pare ca tanti autoarea nu se simte uneori prea bine cu sine. iar cand o apuca e rau de tot, ca uite … scrie > deosebite.
Pupici!
nu e deloc blocat in sistem. si nu-l las nici de-afurisita :))) asa cum nici el nu ma lasa pe mine 😛
ei, m-ai enervat ca ti-a placut in halul asta asa ceva. am sarit insa cam repede la gatul tau, ai dreptate. daca insa o asemenea carte te ajuta sa iti iubesti „salbaticul” , atunci sa speram ca mai viziteaza doamna si alte tari. Ce sa fac? nu pot sa ma abtin.:))))))))
ha! si cam care tari ai vrea sa viziteze doamna? alea care incep cu G? 😛
de cand esti gravida te enervezi cat pt doi :)))))))) nici io nu pot sa tac… mai bine cinteste cartea, serios. cred ca partea aia cu India ti-ar placea.. eu chiar m-am gandit la tine cand am citit-o. poti sa reciti 182 de strofe si sa fii fericita? 😛
Esti a doua persoana care insista pe cartea asta, iar prima care mi-a recomandat-o e un barbat. Asa ca sigur o cumpar si mai vedem noi apoi ce cred despre ea.
Oricum, imi pare misto ideea. Ma refer la prima carte. Desi nu stiu daca eu as fi ales aceleasi trei tari. 🙂
🙂 sincer si eu am oarece alte preferinte referitor la tari. stiu ca mi-ar placea spania, namibia si polinezia 🙂 nu au aceeasi litera la inceput…dar asta mi-ar placea mie 🙂
” poti sa reciti 182 de strofe si sa fii fericita? ”
inseamna intr-adevar ceva mai mult sa stii versurile decat sa le citesti. Eu reusisem sa invat Luceafarul tot. 🙂 Si o rugaciune parca e altfel cand o stii. Macar psalmul 50, de ex.
hei, ti-am spus ca m-am repezit, ma repet, prea te-a extaziat cartea si din ce ai scris despre ea nu prea vedeam de ce. De fapt, poate ca nici cartea in sine prea mult cat anumite pareri ale tale:D chiar de la inceput mi-a sarit…mustarul :)))”Adevarul e ca atunci cand esti casatorit, mai ales de tinerel, nu prea stii ce e aia viata, nu o vezi cu aceiasi ochi. Cu ochii tineretii? nu prea stii ce e aia.. ” Nu mai comentez nimic! 😉
Marturisesc ca n-am citit acest roman – insa am citit unele similare. De fapt, lecturand cu atentie ce ai scris tu, mi-am adus aminte de o alta carte – Cel pe care ti-l doresti e mai aproape decat crezi (Jill Mansell). Ceea ce remarc in toate cartile de acest gen (si exemple de astfel carti as mai putea gasi) este ca in final totul depinde de tine – oricine esti tu, femeie ori barbat, care vrei sa iti construiesti o viata frumoasa.
Ideea pana la urma este ca fericirea nu e in afara noastra, ci in interiorul nostru. Noi avem puterea de a ne face fericiti. Daca asteptam ca altii sa vina sa ne faca fericiti s-ar putea sa nu ne iasa. Evident constatam si ca noi avem resurse inimaginabile de care aparent preferam sa uitam si sa cadem intr-o dulce melancolie sau intr-o victimizare incredibila.
Asa ca fruntea sus si la drum!
🙂 chiar aveam nevoie ca cineva sa imi aminteasca asta 🙂 mercik
Premiera filmului in Bucuresti este acompaniata de grupul Jepun Bali ( muzica dans video ). Grupul este alcatuit din 11 muzicieni profesionisti. Doi dintre ei au studiat in Bali arta muzicala si au adus in Romania instrumente muzicale , costume , dragoste , liniste si iubire . Mai multe informatii pe http://www.sincretismulartelor.ro la sectiunea evenimente. Pana atunci numai bine:)
si eu sunt un pasionat al poeziilor, frumos blog 😀