greseli de piarist vazute de ziarist

Eu in fiecare inceput de an imi fac evaluarea, ca si alti pr-i , desigur 🙂 si trimit ziaristilor din baza mea de date un soi de chestionar prin care ii intreb ce am facut bine si ce am gresit, etc. 5 intrebari ca sa nu ii plictisesc..
Anul acesta am inclus in chestionar si intrebarea „Spune-mi cu ce gresesc pr-ii in general ca sa nu gresesc si eu” 🙂
Si iaca ce raspnsuri am primit. Mi s-a parut interesant si am zis ca ar fi bine sa le stim toti …
Nu este un chestionar reprezentativ, este facut pe baza mea de date si au raspuns in proportie de 85%. Am selectat ce mi s-a parut relevat si am scos ce se repeta.

• nu sunt 100% parolisti, in general n-au curajul sa-ti spuna ca nu pot face anumite lucruri ?i te trombonesc

• nu triaza informatia, bombardeaza cu informatie, trimit comunicate prea lungi, nu angajeaza fotografi decenti pentru evenimente

• nu raspund la obiect, in timp util, amana, redacteaza comunicate agramate si lipsite de continut, nu stiu sa organizeze un eveniment, nu anunta din timp initiative si evenimente de interes

• paiiiii, cu ce sa incep…nu raspund la telefon fix, mobil, nici la mail, pe motiv ca ar fi in sedinte, iar asistentii lor habar nu au despre subiectul in discutie. Unii promit un raspuns pana la o anumita ora si uita sa raspunda sau uita sa te anunte ca nu te mai poate ajuta si stai sa astepti un semn.

• unii suna azi sa te intrebe daca scrii un articol despre evenimentul la care te-au invitat saptamana viitoare, altii daca ai fost la eveniment si nu a aparut nimic te suna in fiecare zi sa te intrebe daca apare, desi le explici ca sefii hotaresc asta, ca de aia sunt sefi….si multe altele asemanatoare

• in general e bine ca trimiti regulat informari, din care ziaristii isi pot extrage idei sau se pot informa constant pe domeniu. Faci si mai bine ca nu pisezi omul cu telefoane pre si post event, pentru ca daca e ceva ce ziaristul uraste este acea insistentza a multor PR-isti care nu intreaba direct: „imi apare si mie o stire pe tema asta sau ba?!”, ci prefera sa sune de cateva ori in sperantza ca-l va sugestiona pe ziarist sa dea o stire, numai sa scape de PR-ist. P.S. urasc PR-istii care, desi nu ma cunosc si nici n-au mai lucrat vreodata cu mine, abordeaza un ton prea familiar la telefon, cu ‚sarutari” si alte formule mult prea intime. Nu e cazul tau, pt ca noi ne cunoastem, dar stiu ca ai poti sa comunici asta tuturor PR-ilor pe care ii stii, si poate ai ocazia sa transmiti disperarea mea acolo..;) (asta am lasat-o integrala)

• sunt foarte foarte foarte insistenti

• au un „obicei” de a suna insistent pentru a vedea daca am primit mailul
si daca publicam ceva 🙂

• PR-i?tii în general cred ca au, întotdeauna, solu?ia cea mai bun? în comunicare. Mai precis, uneori uit? c? partenerul de comunicare nu este un ?ablon.
• in general, PR-ii nu prea stiu ce oameni sunt pe domenii si cum se misca jurnalistii de la o publicatie/post la alta (si nici macar nu suna sa-si reactualizeze bazele de date)

• lipsa promptitudine
• sunt agasanti uneori, trunchiaza informatia furnizata sau chiar nu stiu subiectul pe care il promoveaza.

• Scriu la persoana a III-a si dau prea multe informatii despre companie. Pe noi ne intereseaza stirea nu faptul ca acea companie s-a infiintat in nush ce an si a avut nush ce vanzari

• nu intotdeauna acorda importanta celor de la presa si nu asculta opiniile celor care lucreaza in presa.

si ii dau leapsa lui petreanu, na..tu ce zici? 🙂