Suntem precum chibriturile. Ne aprindem, ardem, ne stingem si apoi aruncam totul la cos. Uneori incercam sa reciclam, dar betigasele de chibrituri sunt atat de mici ca nu se oboseste nimeni prea tare sa le recicleze. si apoi… ce sa faci din ele?
Candva credeam in Mos Craciun. Apoi a venit o zi in care am aflat ca el nu exista, ca cei care puneau cadourile erau mama si tata. Apoi am crezut in Zana Maseluta. Si banutii de sub perna tot mama si tata ii puneau. Mai tarziu am crezut in dragoste. Apoi am aflat ca de fapt dragostea doar mama mi-o poate da si tata de acolo de sus de unde e. Restul e… bat de chibrit. Se aprinde, arde, se stinge, se arunca.
Am plans cand am aflat ca Mos Craciun nu exista, am plans si cand am descoperit ca Zana Maseluta era mama, cand am aflat ca dragostea nu exista… m-am intristat. M-am tot gandit la dragoste de-a lungul istoriei si candva exista, oamenii se iubeau si depuneau eforturi pentu a fi impreuna. Faceau sacrificii si compromisuri, luptau pentru ca relatia lor sa mearga. Acum… la primul scartz in relatie, gata dam papucii. Am un prieten care nu a mai vrut sa iasa cu o fata pentru ca ea a mancat prea multe chipsuri intr-o seara. Aberant!
Oamenii evolueaza diferit si nu mai cred in dragoste. Au ajuns toti la vorba lui Madame Bovary: copulatie fara reproducere. Toti se gandesc la sex sau cum sa faca sa le fie confortabila relatia ca ei sa poata avea sex din alte parti. Nu mai incercam sa il cunoastem pe cel de langa noi, nu ne mai intereseaza mancarea lui favorita, actiunile in comun, plimbarile de mana, jocurile impreuna, sarutul de bun venit acasa. Totul se transforma in monotonie, dreptul la intimitate, singuratatea si bineinteles… ne trezim la un moment dat… cine dreaq e asta de langa mine? Nu mai e ala de care m-am indragostit candva. E altul. Aaaa… dar uite ce fata/baiat trece pe strada? As putea sa fiu cu ea/el. Apoi …hai sa ma intorc acasa.. Si totusi, cine e strainul din casa mea? De ce tipa asa degeaba? A, vrea sa plec. Unde sa ma duc? Bine, plec. De ce sa mai stau cu un strain?
Ma sperie cand vad ca oamenii nu mai vor sa se cunoasca, nu mai vor sa stie cine e langa ei. Toti lupta pentru suprematie in relatie, las’ ca ii arat eu lui/las’ ca ii arat eu ei.
Femeile vor sa fie egale cu barbatii. Sincer, nu mi-am dorit niciodata asta. Nu imi place sa bat cuie sau sa schimb robinetul la baie. Nici nu imi place sa il vad pe el prin bucatarie. Imi place sa conduc masina atata timp cat nu e si el cu mine in masina. Sau doar daca el a baut ceva. Nu am cum sa fiu egala unui barbat, chiar daca pot s aimi castig singura banii. Sunt femeie si asta imi doresc sa raman. Femeie.
Romanian
Toata lumea de care tot vorbesti reprezinta de fapt lumea dinlauntrul tau..
You better watch out.. Santa Claus is comming in town! 🙂 Take care..
toata lumea aia pe care o cunosc eu. stiu ca la tine e altfel si ma bucur enorm ca mai exista si oameni normali, specie pe cale de disparitie de altfel…
dar ma uit in jur, la oamenii pe care ii vad zilnic..si pe bune ca ma sperie.. 🙂
Fa-ti „lumea” ta.. la mine asta e altfel, cum ii zici tu.. 🙂 si incet incet vei fi pregatita sa ii vezi si pe cei ..reali.. Dar de lupta nu scapa nimeni.:)) Si cea mai grea e cea cu tine insati. Dar daca te vezi pe tine ok atunci.. e mai greu 😀 Nimeni nu ti se va „potrivi” pt ca nimeni nu e ok..
bai, cu alte cuvinte..tu vezi-ti de treaba ta, iubeste! si primesti nu primesti in schimb.. Dumnezeu cu mila 😀 Si nu te impiedica nimeni sa te sacrifici, ca pe vremurile dupa care tanjesti, ba din contra, stii cata nevoie e de tine? hahaha
:))) tare. nu, bai, nu de mine e vorba :)))
auzi, da’ tu nu mai nasti odata? ca ai devenit cam carcotasa de cand ai burtici :))))
e, nu de tine.. 😀 haha ia intreaba, te crede careva?
iar eu inca nu nasc, tb sa mai fac niste comentarii. :))
da, vad…comentezi cat doi 😛