[facebook_ilike]
Se casatoreste fratele meu. Am emotii mai mari decat am avut la nunta mea. Na, il stiu de o gramada de timp. Aveam 10 ani cand s-a nascut. Suficient de mare incat sa imi amintesc cam tot despre viata lui. Stiu ca am aflat ca mama e insarcinata de Craciun. Tot topaiam prin curte la taiatul porcului si voiam sa ma ia in brate si sa ma joc cu ea. Si mi-a spus tata ca nu e voie sa ii sar in brate pentru ca mami are un bebe in burtica. Eram foarte mirata ca se intampla asa ceva, ca voi avea un frate sau o sora. M-am emotionat si apoi abia asteptam sa iasa din burtica sa ma joc cu el.
Cand l-am vazut prima data iar am avut emotii. M-am dus cu tata la spital si l-am vazut. Era asa de mic si fara par. Nu avea gene, strancene. I-am zis lu’ tata ca e cam batran, nu putem lua altul? “Uite, nu vezi, nici dinti nu are? “. Si mi s-a parut urat.
Apoi au venit cu el acasa si toata lumea venea in vizita sa vada copilul. Si toti ii aduceau cadouri numai lui. Am fost asa fericita cand cineva mi-a adus si mie un tricou. Uf!
Mi-e fost drag de el din prima clipa. Era cel mai frumos copil din lume. Mai ales dupa ce i-au crescut dintii si a inceput sa aiba si ceva par blond. Cand ma punea mama sa il legan nu prea imi placea, asa ca am inventat o esarfa lunga si l-am legat cu ea, esarfa de picior si …dadeam din picior si se legana singur.
Mai tarziu ma duceam sa il plimb cu caruciorul. Mai tarziu il plimbam pe bicicleta mea. Aveam un Pegas din ala cu sa lunga, ii puneam o perna pe coarne si il legam cu o ceva si ne plimbam. L-am invatat teoria relativitatii la 3 ani. O invatam eu pentru scoala si il puneam pe el sa o spuna ca pe poezie ca sa invat eu mai bine. Ma jucam cu el si invatam muschii si oasele pentru anatomie. Il foloseam pe post de schelet. El se gadila, radea si ii placea sa ii povestesc despre sternocleidomastoidian.
Pe la vreo 3.4 ani m-am cam plictisit de el ca era mic, iar eu aproape adolescenta. Si nu ma lasa sa fac nimic. Il urcam pe soba, ii dadeam jucarii si il lasam acolo pana cand se apropia ora sa vina mama acasa. Si am facut asta mult timp, recunosc. Cam pana a invatat sa se dea jos singur de acolo.
Apoi a crescut. Nu putea sa treaca pe langa mine daca nu imi dadea una. Mi s-a rupt sufletul cand i-am prins manuta la usa intr-o zi pentru ca nu l-am vazut. Si acum, mi se furnica pielea pe mine si daca se zgarie un pic. E tare ciudat sentimentul asta. Se poate intampla orice, dar sa nu se intample cu fratele meu. Nici macar o zgarietura ca innebunesc instant.
Mai tarziu, m-am amuzat cand l-a trimis mama la mine la facultate si mi-a trimis niste branza. Cand l-am vazut in gara, asa mic si cu branza in mana si ii cursese zer pe pantofii. A fost asa de dragut. Mai tarziu venea la mine in vacanta si ne plimbam prin oras, am mers sa ii arat orasul, la filme, nici nu mai tin minte. Facea numai traznai, dar mi-era drag tot timpul. odata l-am uitat in tramvai, am crezut ca mor pana l-am gasit la capat de linie unde ma astepta cumintel. M-a mai si certat ca sunt toanta si uit copilul in tramvai.
Apoi m-am trezit ca se duce la liceu, ca a cunoscut-o pe Oana, facultate, job. Si na, acum se insoara. Cum sa nu te emotioneze toate astea? Se casatoreste cu fata pe care a cunoscut-o in liceu. Este atat de frumos. Ei doi sunt asa de frumosi.
M-a emotionat toata viata cu cate ceva. Nu am stat niciodata certati mai mult de jumatate de ora. Nu as suporta ideea sa fiu certata cu fratele meu. Sunt fericita posesoare a unui frate cu care nu am de ce sa ma cert. poate sa faca orice tampenie, nu pot sa ma supar pe el si pace.
Iar azi Konny se insoara! Iar eu am niste emotii. Uf!
Romanian