[facebook_ilike]
Cutu Schiop a fost la teatru. In sfarsit ma simt bine cu mine ca am reusit sa ajung. Aici m-am plans ca nu am putut sa ajung pana acum, dar uite ca asa schioapa cum sunt, am ajuns. M-a dus Alex la Teatrul Tabu – Legere Rosetti si m-a lasat acolo.
Initial asa sontac, pe carje am coborat niste trepte la subsolul hotelului Banatul unde este micul Teatru Tabu. Acolo Lorena Lupu. Cam trista si fara chef parea a cere banii de bilet. Mi s-a parut dubios ca nu o ajuta nimeni. Chiar voiam sa ma ofer. Fata de la intrarea intr-un club unde se joaca ceva. M-a indrumat catre un loc. Am intrat in sala, nu prea multi spectatori din pacate. Si mi-am dat seama ca spectacolul incepuse deja din momentul intrarii spectatorilor in sala.
O stiu pe Lorena de ceva ani, stiam cum scrie pe blog, cum scrie prin diferite reviste. O stiam ca ziarist. O mai vedeam si pe facebook. Stiu ca a scris Dona Juana pe care nu am reusit sa o citesc inca. Mai stiam si ca este de profesie actrita, dar nu ma asteptam sa o si vad jucand.
Am vazut o piesa de teatru wow. Un spectacol unde Lorena, asa draguta dar si taioasa cum e ea, a reusit sa ma faca sa nu pot anticipa ce va urma. Un monolog unde nu te plictisesti. Neasteptat, spontan si interactiv. Scenarist, scenograf, regizor, actor. One woman show. Mi-a placut pana la lacrimi. Si Lorena jucand si piesa. Stiind ca piesa a pornit de la un reportaj pe care l-a facut intr-un adapost de prostituate, ca a vazut ce se intampla cu prostituatele in fapt, ca ele sunt racolate de mici si, in naivitatea lor, nu stiu sa dea inapoi…nu stiu, m-a impresionat ca a inteles exact cum gandesc ele. A intrat in pielea personajului mult mai bine decat ma asteptam. Iar totul a fost neasteptat.
In acelasi timp se vedea pe fata ei bucuria de a juca aceasta piesa. Am simtit emotii la inceput, am simtit emotiile ei pe tot parcursul spectacolului, dar si bucuria. Numai pentru a vedea un om fericit ca joaca si tot merita sa vezi spectacolul. As mai vrea sa il vad o data numai sa vad fatzuca aia fericita. Desi povestea in sine e trista, nu o vedeam pe Lorena scriind sau jucand o melodrama sau o poveste de amor si pufi pufi, am descoperit pe traseu ca are mult umor.
M-au surprins detaliile. Cand am intrat era o simpla sala de spectacol cu o masa in centru. Pe parcursul piesei a mai aparut o sticla de colo, un creion de dincolo, un scotch lipit pe un colt de masa. O usa langa scena, o masa pe care s-a cocotat. Detalii si totul pus la indemana. Parca piesa a fost scrisa in locul ala.
Atat de neasteptat a fost tot spectacolul incat la final spectatorii au uitat sa aplaude. Toti ne asteptam sa se mai intample ceva. Cu Lorena nu stii la ce sa te astepti niciodata, asta e clar. Ei bine, nici in spectacol nu am putut sa anticipez nimic.
Ba da, berea de dupa, la terasa, impreuna cu spectatorii. Asta place tuturor: actorul si spectatorii lui ….devine atat de personal totul. Este atat de frumos sa poti sa bei o bere cu un actor care tocmai si-a strans recuzita de pe scena.
Felicitari, Lorena! Mai vreau : )
Romanian