De vreo doua saptamani ma tot plimb in parc cu bicicleta in fiecare dimineata. O ora, doua, cat am chef. Tot cam de doua saptamani, ma intalnesc in fiecare dimineata cu un caine. Un ciobanesc de Berna care alearga cu un stapan. Dupa vreo cateva zile de astfel de intalniri, de cate ori ma vede da din coada si se bucura. Ieri mi-am schimbat ora de plimbare pe motiv de stelute – perseide si nu ne-am vazut. Azi insa…cand m-a vazut in parc s-a bucurat asa de tare ca a inceput sa ma latre si sa dea din coada ca … si-a parasit stapanul si alerga cu mine cu bicicleta, schimband cursul de mers :))))
Stapanul crizat l-a certat. Cainele nu voia sa alerge decat cu mine. Stapanul il striga, cainele se uita la el si venea dupa mine. Pana la urma ne-am oprit la o cafea pe o terasa sa lamurim stapanul ca nu e bai daca ma vrea pe mine. Cainele desigur.
Pe caine il cheama Doldo. Pe stapan nu l-am intrebat. Imi place cainele si l-as fi luat acasa de tot, dar ce ma fac cu stapanul ca pe ala nu l-as fi vrut. Era plin de muschi si total enervat si intrigat si frustrat ca al lui caine fuge dupa femei. Asa ca finalul de cafea a fost asa:
Stapanul: Deci eu vin in parc de la 8, tu de la 9, da?
Eu: Incerc.
Cainele: Haaaammm????
Sunt…vanzatoarea de imagini… Imi place sa traiesc sanatos, frumos si sa fiu happy…
Imi place sa pictez, sa fac oale de lut, sa citesc, sa ma vad cu prietenele la cate o cafea, sa merg pe munte, sa ma plimb pe malul marii, sa colind prin lume. Imi place ciocolata Milka Vaci Fericite.
Imi place sa scriu. Mult. Sa ma implic in proiecte ecologice. Sa ajut oameni. Sa merg cu bicicleta, sa fac tae bo, kangoo jumps, sa plantez pomi, sa vad filme.
La inceput am vrut sa scriu pe blogul meu numai despre PR si ce se intampla pe acolo. Ei bine, m-am razgandit. Foarte repede. Dupa vreo cateva posturi. Si am inceput sa scriu despre de toate… despre mine, despre ce vad in jur, despre evenimentele eco la care particip, despre cam tot ce vreau. Si …sincer…imi place mult mai mult…
Si ma tot intreaba lumea de ce postez pe blog tot ce mi se intampla, tot ce fac, despre prietenii mei, despre toata lumea. Ei bine, pentru ca ma tem sa nu fac Alzeimer la batranete si sa uit ce mi se intampla. La fel si cu fotografiile, imi plac fotografiile ca sa nu pierd momente din viata mea. Scriu pe blog pentru ca nu vreau sa uit prin ce trec, nu vreau sa uit pe unde am fost, nu vreau sa imi uit trairile si sentimentele. Nu vreau sa uit oamenii pe care ii cunosc.
Si astept parerile voastre pe mail laura@prcafe.ro
Pot sa spun doar vorba poetului Cotoila… http://exposederotica.ro/0ror4k4j_vIDeocHAt.jpg/ 🙂