Viena – orasul lui Klimt

Blog de calatorie

In vara asta am decis ca printre altele, sa mergem cateva zile in vacanta si la Viena, in vizita la o familie prietena de demult. Cam pe la 12 la pranz am plecat cu masina din Baia Mare. Am facut 70 km in 3 ore ca sa iesim din tara. De cum am intrat in Ungaria s-a mers mult mai usor. Abia astept sa se termine odata si drumurile din Romania.

Ne-am ratacit un pic in Budapesta pentru ca GPS-ul ne-a dus prin oras in loc de centura. Voiam chiar sa oprim la restaurantul nostru favorit, Carne di Hall, dar, dat fiind ca am intarziat deja, ne-am promis ca la intoarcere vom face asta.

Dupa Budapesta am luat-o pe autostrada directia Viena. Am ajuns pe la 8 seara in Viena, dupa ce am intalnit si un accident pe drum. De data asta ne-am luat dupa GPS-ul de pe Iphone, mult mai bun, chiar cel mai bun. Seara s-a lasat cu pizza si bere .

A doua zi cu tot cu schimbarea de fus orar, tot la 6 dimineata m-am trezit. Pe la 9 s-au trezit si ceilalti si am mai baut o tura de cafea. E dragut sa mergi in concediu si sa vizitezi prieteni, nu doar sa stai la hotel. Vezi altfel orasul din directia asta. E frumos sa vezi o tara din casele locuitorilor. Asa, din hotel totul pare minunat. Dar din case de localnici e mult mai frumos.

Am decis sa incepem sa vizitam orasul cu o plimbare la Muzeul Belvedere sa vedem picturile lui Klimt. Recunosc a fost ideea mea iar ceilalti nu pareau prea incantati, dar au zis ca hai sa imi faca acest hatar.

Am plecat pe jos, autobuz, metrou si gata am ajuns. Ma simteam frustrata ca nu stiu limba, noroc ca traduceau Stefan si Cristina. 19 eur intrarea la muzeu si purcedem.  Dupa trecerea prin Museum Shop, nimerim la toalete, apoi intr-o dubiosenie de chestie modernista, oribila, cu 2 caini impaiati si cu botnite de metal si alte chestii ciudate.

Am iesit de acolo si am ajuns intr-o gradina albastra superba. Flori, pomi, liniste. Ne-am relaxat putin in gradina albastra apoi am mers la castelul unde era minunea Klimt prin alta gradina, verde de data asta.

In castel am ajuns la picturile mult promise si cautate. Erau multe altele, nu doar Klimt. M-am simtit tare bine printre tablouri. Si nu doar eu, ci toti ne-am simtit bine. Am fost fericita sa vad Klimt cu adevarat. As fi stat ore intregi in fata tablourilor. Mi-au placut pana si picturile din perioada lui de inceput cu oameni ce pareau fantome. Apoi partea de peisaje mi s-a parut mirifica. Au ceva tablourile alea. Sunt minunate pur si simplu. Un camp de maci care te face fericit doar la o simpla privire. Apoi tablourile celebre de la finalul vietii lui. Din perioada cand picta oameni dezbracati si apoi ii imbraca. Cred ca a avut o frustrare sexuala si a pictat total diferit la finalul vietii lui.  Nu as mai fi plecat de acolo.

Mi-a placut si Waldermuller, interensant, clar si cred ca picta numai dimineata dupa cum cadea lumina in tablourile lui. Picta oameni de la finalul secolului 18, oameni cu fete false , ascunse si foarte detaliat. Frumos.

Revenind la Klimt, celebra sa pictura Sarutul. Frumoasa, dar nu cea mai frumoasa in opinia mea. Mie imi place mai mult Mireasa. Sau Family. In fine, ..de gustibus…

Insa..Sarutul a devenit un laitmotiv in Viena. Il vezi pe agend

e, pe pixuri, pe cani, pe tricouri, pe orice. Putin cam prea commercial. Asta nu mi-a placut.

Dupa Klimt, ne-am dus la masa la un restaurant traditional, Salmvrau. Am mancat coaste si ciolan mai mai sa lesinam. Noroc ca am venit pe jos si pana la urmatorul punct de vizitat si ne-am mai calmat burtile.

Adica pana la gelateria Tuchlauben, unde am mancat cea mai buna inghetata din lume. Intre timp am trecut si prin centrul lor vechi si comercial, Stefanplatz. Cam agitatie.

Vizavi de gelaterie era Agent Provocateur, asa ca dupa ce ca mancam cea mai buna inghetata ever, aveam si o priveliste minunata in fata. Voiam ca seara sa mergem pe deal sa bem bere si sa stam la taclale. Nu am ajuns pentru ca am cazut rupti.

A doua zi am plecat cu masina spre Palatul Schanbrunn, palatul printesei Sissi. Nu l-am vizitat pentru ca nu prea aveam chef de vazut farfurii, dormitoare  si alte picturi cu oameni morti deja de multa vreme. In schimb, am mers printr-o gradina imensa, cu pereti de verdeata. Am intrat intr-un labirint de brazi sau nu stiu ce pomisori erau aia. M-am bucurat ca fetele au castigat si au gasit drumul mai repede. Frumos in labirint si interesanta idea de afacere.

Am urcat prin padure la Gloriette. O cladire mare, sus pe deal. Frumoasa priveliste. Frumos sa vezi toata gradina de sus. Sa vezi toata Viena de sus. Prin gradina aia ma simteam liliputan. Mi-a placut mult. Si foarte relaxant.

Apoi ne-am dus la Turnul Donauturm. Un turn de vreo 200 si ceva de metri. Speram sa putem manca in restaurantul miscator, dar nu am gasit locuri si nu facusem rezervare. Asa ca ne-a limitat doar la primii 150 m pe terasa si am vazut Viena de sus. Mi-a placut privelistea mai mult decat cea din Turnul Eiffel. Era mai relaxanta. Case, piscine, oameni linistiti si veseli.

Apoi ne-am dus la masa la restaurantul Schwiezerhaus. Snitel, ciolan si salata de varza. Cartofi cu dulceata de afine si alte chestii cu colesterol cat casa. Apoi Prater, parcul de distractii. Tot soiul de dubiosenii care, sincer, nu prea sunt pe gustul meu, dar sunt pe gustulmui Alex. Un turn imens cu scaune si lanturi la cam 100 m inaltime. Tre sa fii putin cam nebun sa te urci acolo. Ne-am dat totusi intr-un lighean pe un toboggan cu apa. Ma rog, m-au cam pacalit pentru ca nu m-as fi urcat acolo daca stiam ce ma asteapta.

Iar nu am ajuns pe deal seara, dar tot a fost frumos.

Per total, mi-a placut Viena. Zona in care stau prietenii nostri e chiar prea frumoasa. Nu se compara cu favorita noastra, Londra, dat tot ne-a placut. Dar zona asta cu spatii multe verzi, case, multa liniste si verdeata, este minunata.

Mai vreau in Viena. Mai sunt multe lucruri de vazut si de facut pe acolo.