Reactie la improvizatia mea

[facebook_ilike]
Guest Marius Matei, Trupa Freeze

Am primit un comentariu de la Marius Matei si am hotarat ca e mai bine sa il pun ca post. 🙂 Sper sa nu se supere pe mine.

Am ezitat sa scriu aici. Dar m-am hotarat s-o fac, fiindca mi-am zis ca e pacat sa ramana cu o impresie gresita cei care citesc postarea.
Imi asum si identitatea si punctul de vedere. Sunt Marius Matei, improvizator in Trupa Freeze. Si iubesc teatrul de improvizatie, asa cum il percep eu, bineinteles. Teatrul de improvizatie a aparut in lume in secolul trecut. La noi a ajuns abia in secolul asta, din ce stiu eu. Si mi se pare pacat sa vad ca se da in cap unor actori care incearca sa faca treaba asta si pe-aici, pe cat pot ei de bine (cum au incercat si colegii din acea trupa pe care ai vazut-o recent la treaba).

Cred ca e ok sa primesti multumiri pentru cum ai incercat sa faci sa se afle despre spectacolele de improvizatie de pe la noi, dupa ce le-ai descoperit si ti-au placut. Insa, cand am citit azi „se merge pe drumuri batatorite. Ca oile. Ce face unul sa faca toti.”, mi-am zis ca poate ceva nu s-a inteles si mi s-a parut o saritura peste gard. Si cred e pacat sa ramana asa. Insasi maniera de exprimare mi se pare urata – „ca oile”. Nu e ilegal, asa cum nici eleganta nu e obligatorie prin lege.

Oricine are dreptul la o proprie parere. Insa intrun spatiu public eu cred ca e igienic sa imi exprim parerile cu o masura, cu decenta. Altfel, ce fac in privat si nu afecteaza pe nimeni, este fix treaba mea. In plus, daca ar fi cazul sa ma exprim in public despre un subiect, eu unul as incerca sa imi fac temele, sa caut niste informatii macar pe Google sau Wikipedia. E ok sa zic ce pantofi imi plac, e ..de gustibus. Insa, chiar daca multi dintre noi am citit Eminescu in scoala, nu inseamna ca multi putem sa emitem in public pareri sau idei (originale?) pertinente sau chiar interesante. Ca doar nu ne pricepem toti la orice.

Tu poate ca ai fost atenta pe la spectacole si poate e vina cui a prezentat / moderat showul, ca a lasat sa se inteleaga ca „upgradarea improvizatiei” ar insemna sa nu se mai pastreze absolut nimic din ceea ce s-a mai vazut vreodata in vreun alt spectacol.

Intr-adevar, daca dupa „Irish Drinking Song” tot ce-i ramane unui spectator (care e si atent si pe care-l si duce capul) este doar refrenul, atunci improvizatorii probabil ca nu au pus mare lucru printre refrene. Eu cred ca acolo este ceea ce conteaza, intre refrene. E ok sa schimbe cineva melodia cu orice altceva, Ola-ola-e, Lambada sau Macarena. Dar nu stiu cui ar folosi. (Totusi, numele consacrat al acelui joc este „Irish Drinking Song” iar acel „haidi-haidi-ho” suna a cantec irlandez) Insa munca si spontaneitatea improvizatorului se vede in strofele compuse atunci, pe loc, nu in refren.

Pentru o meserie numita de cineva din public, cei patru improvizatori fac strofele punand pe rand si spontan cate un vers. Versurile sa rimeze iar cantecelul sa fie si coerent. Aia ar trebui sa fie impresionant. Eu cred ca asta au aplaudat toti cei care au facut-o pana acum joia, la spectacolele noastre din Club Prometheus.

Refrenul se pastreaza, ca particularitate ce tine de specificul jocului, dar strofele se fac atunci, improvizand „neorganizat”, pornind de la ce propune publicul. Monstrii sacri de la „Whose Line Is It, Anyway?” nu au schimbat nici melodia, nici refrenul, timp de multe sezoane si nu le-a contestat nimeni valoarea de actori improvizatori pe acest motiv. Ba dimpotriva. Exemple aici:

Daca tu crezi ca nu e mare scofala, te invit sa incerci sa faci si tu asta. Iti poti chema inca trei prietene si incercati sa scoateti un cantecel, pe „structura” descrisa aici. Bineinteles ca va puteti alege orice melodie sau refren, daca tineti sa nu va luati dupa (n)oi.

Si povestile pe care le-am auzit sau le-am citit cand eram mici au structuri care se pastreaza. O vedeta a telenovelelor recunostea intr-un interviu ca toate telenovelele pot fi reduse la doua povesti – „Cenusareasa” si „Contele de Monte Cristo”, fiindca structura povestilor din acele filme e aceeasi. Zilele astea am auzit un actor, cu care imi place sa si vorbesc sa si lucrez, spunand pertinent ca intr-o anumita masura „Sarea in bucate” si „Regele Lear” seamana tare-tare mult.

Uite, se mai face improvizatie si in muzica, nu doar in teatru. Cine merge la un concert de jazz, ar fi bine sa stie la ce merge. In jazz se mai si improvizeaza. Si nu vad de ce sa deranjeze pe cineva daca recunoaste specificul de jazz si la alta trupa. Asta nu inseamna ca cele doua trupe canta acelasi cantec. Eee, nici nu i-as striga din public unui artist din jazz care improvizeaza ca as vrea eu sa aud ceva mai latino de la saxofonul lui.

Pe acel domn „smecher” il cheama Keith Johnstone. Ideea era ca, de la ceea ce a inceput el si pana acum s-au mai tot „upgradat” multe chestii. Insa altele, inclusiv structuri + jocuri + idei de baza, s-au si pastrat, pe principiul filiatiunii de idei.

Mie despre aceasta postare mi-a zis o prietena careia ii plac spectacolele de improvizatie. Mai in gluma, mai in serios, ea a facut un comentariu sau o comparatie. A zis ca oamenii pot improviza si cand fac sex, executand tot felul de giumbuslucuri etc. Isi pot alege locuri neobisnuite, se pot juca de-a lupul si Sufita Rosie, dupa imaginatia si spontaneitatea fiecaruia – treaba lor! Dar o anumita „structura” a actului tot se pastreaza. Improvizatia nu-l face joc de sah sau totalmente altceva si unele parti sau detalii ale actului sunt chiar la fel.

Eu iti doresc sa mai vezi showuri care sa iti realimenteze placerea de a vedea spectacole faine de improvizatie.

Marius

P.S.: Dupa parerea mea, daca exista bunavointa, se pot gasi si pe net suficiente informatii despre arta teatrului de improvizatie, incat sa nu se setam aiurea asteptarile si sa ajungem la dezamagiri. Uite:
Despre dl. Keith Johnstone aici

Despre teatrul de improvizatie aici
Si iti copy+paste doar doua extrase:
„Improvisational theatre takes many forms. It is best known as improv or impro, which is often comedic, and sometimes poignant or dramatic. In this popular, often topical art form improvisational actors/improvisers use improvisational acting techniques to perform spontaneously. Improvisers typically use audience suggestions to contribute to the content and direction of the performance”
„Shortform improv consists of short scenes usually constructed from a predetermined game, structure, or idea and driven by an audience suggestion.”

Si acum parerea mea: Nu am spus niciodata in postul pe care l-am scris sau in alta situatie ca e simplu si il poate face oricine. Nu este jobul meu sa fac asta, nu mi-ar placea sa o fac nici macar ca hobby. Eu sunt doar un spectator si am spus la ce astept EU de la teatrul de improvizatie.Stii foarte bine ca am fost la multe spectacole Freeze si ca mi-au placut. Acum am fost sa vad o alta trupa si mi-am dat seama ca daca ma duceam tot la Freeze era tot aia. Daca ai fi vazut partea plina a paharului, intelegeai altceva din postul meu sim sincer, ma asteptam la altceva de la improvizator…
Eu inca mai sper sa nu mai vad la teatru de improvizatie doar copy paste Laura