Candidați cu sondaje cât alcoolemia după o noapte grea la cârciumă
Când te uiți la lista candidaților înscriși la Biroul Electoral Central pentru prezidențialele din 2025, ai impresia că s-a deschis un festival de stand-up politic la nivel național. E ca și cum fiecare domn, doamnă și diverse alte entități politice au decis să-și încerce norocul la concursul suprem al ego-urilor nemăsurate. Dar stai așa, dacă n-au nicio șansă să câștige, ce naiba caută acolo? Simplu: au o strategie mai complicată decât un cub Rubik băgat la mașina de spălat. Încerc să explic cum stă treaba dpdv al… ia ghici, PR-ului:
- Promo personal pe banii altora
Știi cum faci reclamă pe Facebook și te frustrezi că nu te vede nimeni? Imaginează-ți că ești candidat la prezidențiale și deodată ai acces la o campanie de PR mai scumpă decât leasingul la un Bentley, chiar dacă te declari cu buget ZERO. Se vorbește despre tine peste tot! Sigur, se vorbește prost, dar important e că se vorbește.
- Bugetele publice – the ultimate sugar daddy
Dacă ai 0,02% șanse să câștigi, dar 100% șanse să-ți umfli conturile pentru viitoare combinații politice, de ce să nu joci ruleta electorală? Iei banii și fugi… Pardon, construiești un partid solid. Sau cel puțin îți plătești chiria la sediu.
- Cultul personalității la preț redus
Partidele mici și candidatele no-name (sau worse, de care ai auzit, dar îți dorești să uiți) se înscriu în cursă ca niște copii rătăciți la Disneyland – entuziasmați, hiperactivi și fără nicio șansă să conducă parcul. Însă pentru ei, e doar începutul unei strategii de branding politic, ca atunci când faci un blog și speri să devii influencer.
- Arta de a face bani din înfrângeri glorioase
Unii nu candidează ca să câștige, ci ca să negocieze. Ies în față cu 0,5% din voturi, dar se vând scump ca influencerii care îți spun că un ceai minune te va face să slăbești 20 de kile în 3 zile. În loc de detox, obțin funcții, contracte sau alianțe care valorează mult mai mult decât o victorie directă.
- Testează-ți electoratul. Un fel de A/B Testing, dar cu bugetul României
Cum îți dai seama dacă sloganul „Jos cu ăștia!” prinde la popor? Participi la prezidențiale! Nu câștigi, dar măcar afli ce fel de oameni ți-ar cumpăra, teoretic, tricourile cu fața ta.
- Predicarea la pereți sau cum să introduci subiecte neinteresante în discuția națională
Vrei să vorbească lumea despre rățuștele de pe Lacul Morii sau despre pericolul iminent al tehnologiei 5G care îți decalcifică glanda pineală? Candidatura e metoda supremă de a transforma obsesiile tale obscure în știri de prime-time.
- Politica pentru pseudo-democrați
Candidaturile acestea oferă iluzia unei diversități electorale fabuloase. Oameni care au mai puține șanse de succes decât un program de slăbit pe bază de burgeri dubli. Dar diversitatea e esențială! Sau cel puțin așa zice Constituția, BEC-ul și unii analiști bine-coafați.
- Egotism cu branding personal
Unii vor doar să-și vadă numele pe buletinul de vot. Sau pe bannere uriașe cu sloganuri care sună a reclame la suplimente naturale. Dar, hei, cine suntem noi să judecăm? Poate că în viitor, candidaturile astea vor conta. Sau măcar vor aduce destule like-uri cât să lanseze o carieră de analist politic la TV.
Special mention: suveraniștii de serviciu – Reîntoarcerea Turului 2
Și acum, să nu-i uităm pe cei doi mari maeștri ai suveranismului, care au intrat în campanie cu promisiunea grandioasă că vor readuce Turul 2, de parcă ar fi niște Ilene Cosânzene electorale capabile să dezlege un blestem legislativ cu o simplă fluturare de steag tricolor. Problema e că ce visează ei e cam imposibil din punct de vedere legal. Dar cine are timp să citească legile când e ocupat să salveze România de… ei bine, logica elementară?
Și totuși, mare le e ambiția și mică le e gramatica! Că dacă tot urli prin piețe și platouri TV că iubești România mai mult decât propria oglindă, măcar învață, bro, să vorbești și să scrii corect românește! Și ei, și închinătorii la ei. Iar dacă nu, poate că, înainte de a-ți închipui că poți schimba Constituția ca pe șosetele de lână, ar trebui să dai o fugă la meditații la Limba Română.
Cum e să te bați în piept cu „noi suntem români adevărați!” și să te înțepe chiar propria limbă maternă ca un cactus nemilos? Că altfel, cu toată grandoarea asta suveranistă, riscă să ajungă în Turul 3. Știi tu, Turul 3 – ăla imaginar, inventat doar ca să le mai ofere o șansă după ce au ratat toate trenurile realității.
În ritmul ăsta, singurul tur pe care-l mai prind e… Turul Pantalonilor, și asta doar dacă nu le cad de tot în fața gramaticii și bunului-simț electoral.
Romanian