[facebook_ilike]
De luni fac naveta la Spitalul Sf. Ioan pentru ca bunicul meu este internat acolo. A avut ceva fibrilatii si a fost adus cu salvarea la spital. Dupa ce am tras o frica zdravana, bunicul are 88 de ani, ne-am linistit. Am vorbit cu doctorul, nu a fost preinfarct cum am crezut initial, doar o fibrilatie si un mic atac de panica.
Totusi, nu despre asta voiam sa spun. Ci despre faptul ca m-am amuzat teribil cu el saptamana asta. Ii place la nebunie spitalul asta si mai ales doctorul tinerel. Se simtea de parca era in tabara. Toata lumea s-a purtat minunat cu el in sectia de Cardiologie. Multumesc doctorului Adam de la aceasta sectie si asistentelor foarte dragute. Nici eu nu am vazut asistente mai dragute, recunosc. Mi-au zis si ele despre bunicul ca de multa vreme nu am mai avut un batran asa simpatic in sectie.
Bunicul meu care mi-a spus sa nu ii mai aduc apa de fantana atunci cand i-am adus apa plata. El vrea minerala. “A, si sa nu uiti sa imi aduci si niste suc bun bun. Si sa nu ma uitati aici ca un geamantan in gara.”
Am un bunic genial. Mi-a spus ca tatal lui a murit la 104 ani si ca el vrea sa il depaseasca. Apoi ii spunea doctorului: “domnule doctor, am 88 de ani, nu ma simt asa bine, ce, vrei sa mai fiu ca la 60 de ani? “
Maine se externeaza si il ducem la el acasa. Ma bucur ca a fost in vacanta asta de la spital. Se pare ca i-a prins bine si acum este foarte optimist si vesel asa cum il stiu de o viata. Este singurul bunic pe care il mai am si ma bucur cand il vad cat de bine se simte. Si sper sa pot ajunge la varsta lui tot la fel de vesela si pusa pe sotii 🙂