[facebook_ilike]
Uf, cata lume nu a citit cartile si cata lume nu s-a gandit la Sven Hassel? Candva in copilarie cel putin. Multi nici macar nu au crezut ca a trait cu adevarat. Romanele lui au fost traduse in zeci de limbi si au facut inconjurul lumii de mii de ori. Autorul povesteste propriile patanii din cursul celui de-al Doilea Razboi Mondial in armata germana. S-au facut multe presupuneri despre el, ca era de fapt un agent al lui Hitler, ca nu ar fi fost de fapt pe front, ca erau in cartile lui inexactitati, ca era un mic legionar si tot felul.
Nu ca mi-ar pasa de asta. Mie mi-au placut mult cartile, succesul volumelor lui se datoreaza in primul rand faptului ca a prezentat cealalta fata a razboiului, viziunea din partea soldatilor germani.
Mi-a marcat copilaria, mi-au placut cartile, le-am savurat si nu mi-a pasat de inexactitati si adevarul istoric.
Ideea este alta. Sven Hassel a murit acum cateva zile, pe 21 septembrie. Avea 95 de ani si a murit de moarte buna cum ar spune bunica. Nu am vazut asta la televizor, nu am vazut prin ziare. A murit cam anonim asa. Ne-am uitat copilaria cand ii citeam aventurile si odata cu moartea lui, mi-am amintit ce bucurie imi faceau cartile lu Sven Hassel. RIP Sven Hassel.
Sunt…vanzatoarea de imagini… Imi place sa traiesc sanatos, frumos si sa fiu happy…
Imi place sa pictez, sa fac oale de lut, sa citesc, sa ma vad cu prietenele la cate o cafea, sa merg pe munte, sa ma plimb pe malul marii, sa colind prin lume. Imi place ciocolata Milka Vaci Fericite.
Imi place sa scriu. Mult. Sa ma implic in proiecte ecologice. Sa ajut oameni. Sa merg cu bicicleta, sa fac tae bo, kangoo jumps, sa plantez pomi, sa vad filme.
La inceput am vrut sa scriu pe blogul meu numai despre PR si ce se intampla pe acolo. Ei bine, m-am razgandit. Foarte repede. Dupa vreo cateva posturi. Si am inceput sa scriu despre de toate… despre mine, despre ce vad in jur, despre evenimentele eco la care particip, despre cam tot ce vreau. Si …sincer…imi place mult mai mult…
Si ma tot intreaba lumea de ce postez pe blog tot ce mi se intampla, tot ce fac, despre prietenii mei, despre toata lumea. Ei bine, pentru ca ma tem sa nu fac Alzeimer la batranete si sa uit ce mi se intampla. La fel si cu fotografiile, imi plac fotografiile ca sa nu pierd momente din viata mea. Scriu pe blog pentru ca nu vreau sa uit prin ce trec, nu vreau sa uit pe unde am fost, nu vreau sa imi uit trairile si sentimentele. Nu vreau sa uit oamenii pe care ii cunosc.
Si astept parerile voastre pe mail laura@prcafe.ro
