[facebook_ilike]
Intalnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. Abia asteptam sa ne intalnim. In afara de faptul ca mi se pare ca a trecut o viata de atunci, m-am mai si ocupat de organizare. Ma rog, cat am putut printre picaturi. Sper ca nu a fost nimeni dezamagit, am facut cat am putut. Nu chiar singura, dar eu am fost aia specialista in delegare de responsabilitati. Oricum, cred ca mi-a fost mai simplu sa adun 5000 de oameni la Piata Consititutiei decat acum la intalnirea asta. Dar am reusit sa strangem cam 37 de fosti elevi. Si m-am bucurat si emotionat. Toti am fost emotionati. M-am bucurat sa imi vad fostii profesori. Profesorul meu preferat, Barbulescu de Geografie si stenodactilografie. Ii multumesc pentru ca datorita lui scriu cu toate degetele si fara sa ma uit la tastatura si pentru ca de cate ori plec in vacanta mi-l amintesc.
M-am bucurat sa vad cum s-au schimbat toti. Unii au ramas neschimbati, pe altii nu i-am recunoscut. Dar toti aveau acum mai multa incredere in ei, desi la intalnire erau asa de emotionati. Inclusiv eu. Mie imi place sa vorbesc in public, acum mi-am pierdut cuvintele. Iar textul asta mi se pare cel mai greu text pe care l-am scris vreodata, in conditiile in care scriu pe banda.
Mi-am amintit cum saream gardul ca sa merg la liceu, cum am aruncat cu un ghiveci dupa un baiat (care a venit si el acum), cum chiuleam la ora de latina, cum am spus despre Ohmi ca sunt Omegi si multe alte traznai pe care le-am facut.
Si, in plus, ma gandeam eu asa, dimineata la cafea si Coldplay, cum imi sta mie bine in momentele mele de creativitate maxima… eu timp de 20 de ani am crezut ca in liceu eram o tipa salbatica, antisociala si necomunicativa. Credeam ca nu ma iubea nimeni si ca eram vai capul meu.
Mi-au trebuit 20 de ani ca sa inteleg ca de fapt asta nici macar nu conta, ca toti fostii mei colegi m-au tinut minte. Daca m-au tinut minte, daca am spus speech-ul de la deschiderea banchetului si daca am fost number one la o inregistrare cu procesul lui Ion…cred ca nu totusi nu eram chiar asa de antisociala.
Dragi colegi, o sa va bat la cap si peste 5 ani. Mi-a placut intalnirea si mai vreau.
Imi place cum gandesti si cum arati ceea ce gandesti!
Anul trecut noi am sarbatorit 10 ani de la absolvirea liceului… Am trait emotii neasteptat de profunde… Ma gandesc ce ati putut simti dupa 20 de ani…
Ma bucur sa-ti cunosc blogul!
Felicitari!
Multumesc. Da, a fost tare…cumva :)) Te mai astept pe la mine pe blog 🙂 Zi de retrait iti doresc