Discutie pe malul unui strand tarziu in noapte:
– Bai, fata asta se indragosteste si de un scaun.
– Dar stii care e culmea? Ca si scaunul se indragosteste de ea.
– Da, si apoi ia scaunul, da cu el de pereti, il strica, il rupe, il mangaie, il iubeste si scaunul la un moment dat oboseste si fuge.
– Mda, stim. Si apoi ea sufera, si plange cu lacrimi de crocodil. Nu mai vrea sa auda in viata ei de alte scaune, dulapuri, mese, rafturi. Convoaca toata mobilaria din cartier pentru discutii si dezbateri.
– Si dupa vreo saptamana doua, o vezi cum zambeste altui scaun. Altor scaune. Ca sunt multe scaune in jurul ei. Ea da cu ele de toti peretii. Unele rezista, altele se fac praf.
– Iar ea oricum il alege pe ala care nu ar trebui ales de cineva. Si rade, se joaca cu scaunul pana iar scaunul oboseste. Si iar .. plange cu lacrimi de crocodil … si povestea o ia de a capat.
– Alt scaun, alte zambete, alte lacrimi.
nu conteaza ca e scaun…nu conteaza cum i se spune …conteaza ca ea mereu face ce-i zice sufletul nu mintea…cine stie pe unde o fi ascunsa 😀
mintea? cre’ca a a furat-o piticul ala de fura telecomanda si cheile de la masina 😀
:))interesant..