Am primit o gramada de sms-uri, m-am simtit de parca a venit Revelionul. Si toate sms-urile au venit in noaptea de Inviere in jurul orei de 12 noaptea. Fratilor, Pastele nu e Revelion. Plus ca de Paste eu prefer sa ma lase toata lumea in pace si sa am si eu partea mea de linste. Deci m-am simtit ca de Revelion. Plus ca vecina mea si-a impodobit florile cu beteala de brad, dar na… aaaa, si trecand peste faptul ca tot Bucurestiul e plin cu globulete de Paste. Da, oua care se agata. Nu stiu unde se agata, dar ele au agatatoare. Si am mai vazut si ghirlande de Paste si …iaca ce ne-am scos noi cu un Revelion de primavara.
Trecand peste asta, am pornit dimineata, eu si Elena… foarte hotarate sa mergem la un gratar in apropiere de Bucuresti sa ne inbuibam cu carne si alte chestii pascale pline cu colesterol. Insa… pe Autostrada Soarelui… ascultand Metallica… ne gandeam noi asa.. cam cum ar merge noua Mazda CX-7 spre… mare… Asa ca am decis impreuna sa vedem marea extra-sezon. Asa inopinant. Eu am mai vazut-o de un milion de ori, in sezon nu prea o vad eu, dar extra sezon de mii de ori. Asa ca ne-am dus frumusel …unde? in locul unde se duce tot Miticul bucurestean: la Cazino. Si cum eram cu Elena din dotare… ea fiind lipita de ceva timp de aparatul de fotografiat, iaca cu ce poze m-am ales. In plus, clar ca m-am balanganit pe stabilopozi si ne-am odihnit acolo oscioarele obosite si stresate.
M-am gandit sa pun si o poza cu Elena ca na… tre sa stie tot poporul cine e fotograful 🙂
Am asa de multe poze ca voi posta probabil toata saptamana din ele 😉 Oricum, in cautare de Cazino… eu fiind pe post de GPS… mare greseala, Elena, ca eu ma ratacesc si in drum spre casa proprie… am gasit noi niste pietre. Adica nu stiu ce era acolo, arata de parca ar fi fost o constructie candva. Eu m-am catarat pe ea, am sarit, am topait …trebuia sa verific tot. Nu stiu ce ma apuca de cate ori vad ceva ce imi place, incep si topai.
Maine revin cu dansul la stabilopozi si apoi un tae bo prin infrastructura. 😉
Romanian
amintiri rascolite… oare ne mai apartin?
„Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul
-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
In final,inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.”
Este simplu…eu ?nchid telefonul….