Mama

[facebook_ilike]
Se cam apropie weekendul. Pana si vantu o sa fie linsitit week-end-ul asta. Asa ca e weekend de relaxare. Fie ca bantui prin munti, fie ca dorm, fie ca petrec cu prietenii, citesc sau ce oi mai face eu… tot il consider weekend de relaxare. Tot ce imi doresc este sa nu ma mai trezesc cu noaptea in cap ca sa dau desteptarea gainilor din cartier.

Voi bantui prin munti, mi-e dor de asta. Plus ca cel mai important o sa o vad pe mama. A fost ziua ei saptamana asta si abia astept sa o vad. E Fecioara desigur. Pedeapsa vietii mele, Fecioarele astea. In afara de mama mai am pe cap si pe Vilia, prietena mea din facultate. Da, aia care imi face capul prastie si ma cearta tot timpul. Uneori ii dau dreptate, alteori nu, dar o suport de-o viata. Ce sa ii fac? Cineva trebuie sa ma certe si pe mine.
O mai am si pe Hurdubaia pe cap. Alta Fecioara, alta care imi face nervii prastie.

Dar, foarte important o am pe mama. As fi vrut sa scriu pe blog, chiar de ziua ei, dar nu am avut timp saptamana asta nici sa respir.

Mama mea e un om special. Ma suporta de cand m-a nascut. A avut ea niste tentative prin liceu sa ma schimbe, dar cand i-am zis ca eu nu sunt ceea ce vrea ea, sunt ceea ce sunt, s-a calmat si m-a lasat sa ma dezvolt asa cum am facut-o. A inteles lucrul cel mai tare pe care il poate intelege un om: sa ia omul asa cum e. Si asa m-a crescut. Sa iau oamenii asa cum sunt. Nu am incercat niciodata sa schimb oamenii.

Mama mea m-a crescut razand. Nu conta daca ii e bine sau nu, ea radea. M-a invatat sa dansez, a incercat sa ma invete sa cant, asta nu i-a iesit ca nu avea cu ce. Si m-a invatat sa fiu asa cum sunt.

Mama mea este foarte diplomata. Am facut eu pe smechera si am crezut ca nu m-a schimbat, dar are obiceiul sa imi zica asa pe ocolite si asa de inteligent anumite chestii incat am senzatia ca de fapt sunt ideile mele. Mai tarziu imi dau seama ca au fost ale ei. Dar cum e singurul om din lume care stiu sigur, dar absolut sigur ca imi vrea binele, am incredere in ea.

Anul asta mi-a dat niste emotii foarte mari. Am avut vreo 2,3 luni de cosmar. Se intampla prin martie, nu am scris nimic pe blog. A venit sa faca un control si a aflat ca are cancer la o coarda vocala. Pana am aflat rezultatele, pana s-a operat, nu am putut sa dorm cum trebuie. Nu pot sa concep ca mama mea sa pateasca ceva. Cred ca pot sa suport orice, dar cand mama sau fratele meu au o problema, mi se taie picioarele pur si simplu. Si asta mi-a mai dat emotii cand si cand. Ba ii explodeaza o soba in ochi – am crezut ca innebunesc atunci, dar pana la urma nu avea nimic. Ba ii sare in span tot in ochi. Vorba mamei: „bai, te-am facut asa frumos si tu te strici”.
Abia cand am aflat rezultatele si faptul ca nu s-a extins acel funckin’ cancer, am reusit sa ma linistesc. S-a operat si acum e bine, chiar foarte bine. desi vad ca mai face cate o tampenie de genul mancat inghetata sau ceva rece, sta fara esarfa la gat si din astea. Parintii ajung la un moment dat sa ii certi de parca ei ar fi copii.
Dar e bine si asta ma bucura foarte tare. Restul totul se rezolva.
Asa ca la multi ani, my dear mami 🙂