Martisorul trebuie legat la rasaritul soarelui, in prima zi a lunii martie. Se poarta de la 1 Martie pana cand se arata primele semne ale primaverii, adica pana cand infloresc ciresii sau trandafirii, pana la venirea berzelor si a randunelelor. Si atunci, martisorul nu se arunca, ci se leaga de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc.
Mesteshukar ButiQ respecta traditia si legendele si a conceput in stil propriu, pentru luna martie Colectia de Martisoare ‘Sofia’ manufacturate ‘pret-a-porter’ din lemn, argint, piele, tabla, fier si pasla, realizate cu multa dibacie de mestesugarii romi argintari, pielari, croitori, gabori, fierari si rudari.
Fiecare bijuterie este unica si are in spate povestea mestesugarului care a creat-o.
Mesteshukar ButiQ revalorizeaza produsele manufacturate din lemn, rachita, papura, fier, cupru, alama, aluminiu, tabla zincata, metale pretioase si semipretioase, piele, panza, lut si a serviciilor muzicale lautaresti.
poti comanda martisoare MBQ de aici
Iar martisorul meu favorit tot cel cu bicicleta ramane si asta pentru ca abia astept sa vina iar primavara si sa merg iar cu bicicleta in parc.
Sunt…vanzatoarea de imagini… Imi place sa traiesc sanatos, frumos si sa fiu happy…
Imi place sa pictez, sa fac oale de lut, sa citesc, sa ma vad cu prietenele la cate o cafea, sa merg pe munte, sa ma plimb pe malul marii, sa colind prin lume. Imi place ciocolata Milka Vaci Fericite.
Imi place sa scriu. Mult. Sa ma implic in proiecte ecologice. Sa ajut oameni. Sa merg cu bicicleta, sa fac tae bo, kangoo jumps, sa plantez pomi, sa vad filme.
La inceput am vrut sa scriu pe blogul meu numai despre PR si ce se intampla pe acolo. Ei bine, m-am razgandit. Foarte repede. Dupa vreo cateva posturi. Si am inceput sa scriu despre de toate… despre mine, despre ce vad in jur, despre evenimentele eco la care particip, despre cam tot ce vreau. Si …sincer…imi place mult mai mult…
Si ma tot intreaba lumea de ce postez pe blog tot ce mi se intampla, tot ce fac, despre prietenii mei, despre toata lumea. Ei bine, pentru ca ma tem sa nu fac Alzeimer la batranete si sa uit ce mi se intampla. La fel si cu fotografiile, imi plac fotografiile ca sa nu pierd momente din viata mea. Scriu pe blog pentru ca nu vreau sa uit prin ce trec, nu vreau sa uit pe unde am fost, nu vreau sa imi uit trairile si sentimentele. Nu vreau sa uit oamenii pe care ii cunosc.
Si astept parerile voastre pe mail laura@prcafe.ro
