Weekendul asta am fost la Constanta. La ziua lu’ matusa Magda. Matusa care este mai mare decat mine cu un an, insa noi tinem foarte mult sa ne spunem matusa si nepoata 🙂 Ne stim de mici, normal. Ne-am distrat tare mult in copilarie, o sa imi ramana in cap mereu cum am fugit noi la discoteca de la bunica, am sarit pe geam si, ca sa nu se sperie in caz ca descopera ca am fugit, i-am lasat bilet pe perna: ‘Suntem bine, ne intoarcem repede” .
Acum am fost la ziua ei si mare supriza, prietenul ei a cerut-o in casatorie. Frumos. Adica … ei au avut o poveste de dragoste tare frumoasa. Au fost impreuna 7 ani, s-au despartit vreo 3 si acum… au decis sa se casatoareasca. Si erau asa de fericiti. Amandoi. Mi-a placut povestea lor, desi la un moment dat a fost trista, dar a ajuns la Happy end. A fost foarte emotionant. MI-a placut. Si imi place de ei, chiar se potrivesc si chiar fac echipa buna impreuna 🙂 Se simt bine unul cu altul. Parerea mea este ca la asta trebuie sa ne uitam atunci cnad vrem sa construim o relatie. La cum ne simtim langa cel cu care vrem sa facem echipa. La cat de sinceri suntem in prezenta celui de langa noi.
Romanian
Se tine bine matusa pentru anii ei, unchiul insa e cam trecut.
Haidi bre, ce termeni sunt astia „sa construim o relatie”? Parca ai fi terminat Institutul de Constructii. Iar treaba asta cu „sa facem echipa” cam suna a „multinationala”. Nu mai ai pic de romantism mai Laura, ce naiba! 🙂
Te pupacesc
🙂 mercik mircea de comment… da, cred ca de cand am decis ca nu vreau barbati in viata mea, mi-am pierdut romantismul… :(((( ma ajuti sa-l gasesc? 😛