[facebook_ilike]
La 20 de ani viata e roz, e plina de pasiune si tot ce iti doresti este sa iubesti. Sa iubesti pana cazi jos. De fericire, de durere. In cautarea jumatatii tale.
Prin liceu m-am incapatanat eu sa citesc Banchetul lui Platon. Nu pot spune ca am tinut prea multe minte de atunci, si nici nu am mai incercat sa il citesc altadata, insa o povestire mi-a ramas in cap si o voi povesti cu cuvintele mele ca nu mai stiu sa dau citate 😀 . Si anume cum pe vremuri indepartate pe cand zeii se aflau in ceruri, oamenii, jos pe pamant, aveau fiecare cate 4 maini, 4 picioare, 2 capete. Altfel spus, alaturarea perfecta a doi oameni inlantuiti, contopiti intr-o singura fiinta.
Si da, Platon a spus atunci ca existam in una din cele trei variante posibile: femeie/barbat, femeie/femeie sau barbat/barbat si depindeau de cum se potrivea cel mai bine fiecaruia.
Pentru ca toti aveam langa noi, unit de noi, partenerul perfect si toti eram fericiti. Totul se misca asemeni planetelor, in liniste, ordonat si organizat si nu lipsea nimic. Totul era perfect. Nu era discordie, nu era haos, nu erau frustrari. Dar, in starea noastra de plentitudine, am devenit excesiv de mandri si in aceasta mandrie am uitat sa ii veneram pe zei.
Asa incat Marele Zeus ne-a pedepsit pentru neglijenta si a despicat in doua pe toti oamenii aceia multumiti creand astfel o lume de fiinte nefericite cu cate un cap, 2 maini si 2 picioare. In momentul acela de amputare in masa, Zeus a zis ca nu e suficienta suferinta si a mai aruncat o alta cazna: acea senzatie cruda ca nu suntem perfecti, ca nu suntem intregi, ca ne lipseste o parte. Si incepand din acel moment oamenii au inceput sa isi caute jumatatea pierduta, pe care o iubim aproape mai mult decat ne iubim pe noi. Pentru ca totdeauna iubesti mai mult ceea ce ai pierdut. Stim ca acea jumatate se gaseste undeva prin lume, dar nu stim unde. Stim ca avem nevoie de forma originara, ca vrem sa fim iar un intreg si cautam.
Toata viata cautam.
Totusi, suntem prea distrusi ca specie pentru a ne mai reface printr-o simpla uniune. Uniunea sexuala face ca o persoana sa simta ca gata, si-a gasit jumatatea. Asa incat sunt milioane de oameni care se impreuneaza doar pentru ca ei cred ca si-au gasit jumatatea. Sunt emotii, sunt disperari, sunt sperante, sunt pierderi de sperante. Totul in cautarea uniunii perfecte. Uneori credem ca ne-am gasit jumatatea, si de fapt gasim pe altcineva care isi cauta propria jumatate.
Asa incepe dragostea oarba. Un aspect tare periculos al dorintei omenesti. Dragostea oarba iti modifica substantele chimice din creier si corp de parca ai face exces de opiacee si stimulente. Cei indragostiti in felul acesta vor face cele mai nesanatoase, umilitoare si periculoase lucruri pentru a-si procura narcoticul: adica pe cel pe care il crede jumatatea sa.
Uite ca am mai elucubrat si eu pe marginea povestii lui Platon. Nu stiu ce am vrut sa zic aici, dar m-am trezit cu povestea asta in cap : )
Romanian