Ieri am fost pe la Gara Obor. Mi-am amintit de aceasta gara de cand erau eu mica. O stiu de cand nici nu constientizam ce se mi intampla, asa in general. Ma leaga multe amintiri de aceasta gara. Imi amintesc cand veneam cu tata la inot. Si, da, tot nu stiu sa inot. Sau cand veneam in Bucuresti la patinoar cu tata si cel mai des, cu bunicul. Saptamana de saptamana, cu trenul veneam la oras.
Apoi am intrat la liceu si veneam la meditatii. Iar ore lungi de asteptat in gara. In Gara Obor. Am fost la concertul lui Michael Jackson, aveam vreo 16 ani. Dupa concert nu am stiut unde sa ne ducem, eram cu varul Florin. Am dormit in gara.
Alta gara nu stiam, insa am descoperit si Gara de Nord. Mai mare si mai frumoasa, totusi, tot la Obor imi placea. Nu stiu cand a fost construita si alte istorii, am cautat pe google si nu am gasit, dar tot va ramane in mintea mea ca fiind gara cu multe amintiri. Si asa veneau trenurile, spre Gara Obor. Aici veneam tot timpul.
Apoi facultatea. Veneam incarcata cu bagaje de la mama, mancare in principal. Asteptam tramvaiul fantoma din fata garii si niciodata nu venea. O luam pe jos pana la statia de troleu, cu bagajele taras dupa mine si ma duceam la camin. Sau il asteptam pe fratele meu sa imi aduca mancare si sa il plimb prin oras.
Ore intregi de asteptare pe peron, prin imprejurimi, pe terasa de la gara. Apoi mi-am luat masina. Si gata cu Gara Obor. Nici macar nu imi mai era in drum.
Dar am vazut-o ieri. Era la fel. Parca mai mica decat imi aminteam. Dar era tot acolo si probabil ca alti oameni acum asteapta. Alti copii vin la oras la inot sau meditatii, la facultate. Alte bagaje sunt tarsaite pana la statia de autobus sau troleu. Alti oameni stau la terasa sau pe peron.
