In ultima vreme tot aud prin jurul meu tot felul de chestii legate de fericire. Ce e aia si daca avem nevoie de ea. Ma gandeam eu asa… ca fericirea e consecinta propriului efort. Te lupti pentru ea, insisti, mergi pana la capatul pamantului si inapoi pentru ea. Iar cand o atingi nu trebuie sa lenevesti, trebuie sa o mentii. Ei, si asta e cel mai greu. E ca si cum te rogi doar cand ai nevoie de ajutor. Cand pericolul a trecut, nu o mai faci. Sa continui sa te rogi cand pericolul a trecut e ca un proces de cicatrizare care iti ajuta sufletul sa patreze tot ce a reusit cu greu sa dobandeasca.
Asa si cu fericirea. Ne multumim cu ceea ce avem, cu faptul ca …aaa, eu nu voi fi fericit niciodata, eu nu cred in fericire.
Sau… m-am maritat, am un copil, de ce sa mai muncesc sa pastrez vie flacara pasiunii, ca el tot la mine se va intoarce ca are nevoie de aceasta stabilitate. Ce daca pleaca la alta din cand in cand, tot aici va veni. E trist. Un barbat pleaca la alta pentru ca tu nu ai fost in stare sa il tii langa tine. Am fost inselata si stiu cum e. Si stiu ca a fost vina mea, eram prea tanara sa cred asta. Eram prea naiva sa cred ca va sta langa mine oricum. Acum nu mai cred asta. Ca sa fii fericit in dragoste, trebuie sa stii sa pastrezi dragostea. Iar cateodata, sa pierzi echilibrul in dragoste este dovada ca traiesti perfect echilibrat.
Ca sa fii fericit in viata, trebuie sa stii sa pastrezi acea stare de fericire. Ma intrebam ce ma face pe mine fericita. Orice. Ma bucur de orice tampenie. Ma bucur de ploaia de afara, ma bucur de ceata, ma bucur de zapada, de mocirla. Ma amuz cand ma injura ceilalti parteneri de trafic, rad cand vad aglomeratia si imi fac unghiile la volan ca sa nu ma plictisesc.
Ma amuz cand pictez, cand citesc, cand vad un film, cand olaresc, cand scriu pe blog, cand vad o floare, cand vad luna.
Ma distreaza sa ma vad cu prietenii, imi place sa ma plimb, sa alerg, sa merg cu bicicleta, cu masina sau cu ce ma mai deplasez eu, role, patine etc..
Imi place sa cunosc oameni noi, sa muncesc, sa vorbesc la telefon, sa ma uit la tv, sa mananc cea mai buna ciocolata din lume, ciocolata Milka – Vaci Fericite. Imi place la shopping, imi plac magazinele, mai ales cele de decoratiuni. Imi plac animalele si imi plac copiii.
Imi place sa gatesc, sa calc rufe, sa spal vase, sa fac curat in casa. Nu suport sa spal geamuri. Asta recunosc, prin urmare am geamuri foarte murdare, noroc ca mai ploua sau ca pot plati pe cineva din cand in cand sa faca asta.
Prin urmare, uneori e foarte simplu sa fii fericit, important este doar sa iti doresti asta. Si apoi, dupa ce ai ajuns fericit sa stii sa mentii fericirea.
Romanian
Fericirea este un proces care se bazeaza pe alte nefericiri din viata-tot ale noastre. Orice experienta ratata ne ajuta sa pregatim terenul pentru o reusita viitoare.
Despre pastrarea fericirii…greu de spus cata vreme oamenii sunt in continua schimbare pe parcursul vietii. Tot ce poti spera esta ca directia de schimbare a celor doi din cuplu sa fie macar paralela dar identica ca sens.
Dictionarul de Psihologie defineste fericirea drept „o stare deosebita de implinire a ceva ce s-a realizat si a provocat un succes neasteptat sau mult asteptat sau asteptat tensionat. Se manifesta ca o stare euforica incarcata de trairi intense ce nu numai ca provoaca un fel de traire recuperatorie puternica, ci si o energizare, o stare de receptivitate si toleranta, cresterea dorintei de a face ca si altii sa fie fericiti.”
Dincolo de definitii….ai auzit vreodata pe careva ca traieste o stare continua de fericire?
Ce o fi asa greu sa speli geamuri? Imi si imaginez cum stai catzarata pe pervaz si stergi cu miscari circulare geamurile :))
@ cccornel – daca e paralele…aia doi nu prea mai pot spune ca sunt fericiti impreuna
@ ana – pai am zis eu de fericire continua? ci doar sa gasirea unui echilibru si acomodarea cu sine si cu ala de langa tine
@ iulian – baaaaiiii… ce imaginatie bolanda ai
„Ca sa fii fericit in viata, trebuie sa stii sa pastrezi acea stare de fericire.” – Gresit! Daca reusesti sa pastrezi starea de fericire ai ajuns la ataraxie sau la o stare demiurgica! Ceea ce este complet aiurea atat din punct de vedere biologic, cat si filosofic!
„Ma amuz cand pictez…”, „Ma distreaza sa ma vad cu prietenii, imi place sa ma plimb…”, „Imi place sa cunosc oameni noi, sa muncesc, sa vorbesc la telefon, sa ma uit la tv, sa mananc”, deci e vorba despre altceva, dar nu de fericire. Si mie imi plac multe lucruri, dar nu ma fac fericit!
Poate esti prea desteapta sa ajungi la fericire. Numai prostii sunt fericiti permanent, ceilalti au angoase, amintiri, dorinte, sperante iar cand le ai p’astea…n-ai cum sa fi fericit. Te amuzi, iti place, te simti confortabil, impacat, dar nu fericit.
Fericirea nu este deloc un lucru marunt, laura. Este tot! Si tot ce este tot nu poate fi marunt. Macar prin definitie!
@ petre – mai, Petre.. nu zic ca eu am atins starea ai de fericire maxima. zic doar ca ma bucur de orice lucru marunt si ca asta imi da o stare de bine. ma simt eu happy si asta e ceea ce conteaza. nu imi plac oamenii care au angoase, nu imi plac oamenii tristi, deprimati si ingandurati tot timpul. imi plac oamenii veseli.
in fond… fericit este cel care se simte fericit, nu cel care declara ca e fericit 😉 dimpotriva, d emulte ori cel care se declara fericit….chiar nu este 😉