Prietena mea, Raluk, mi-a facut azi capul mare ca sa mai scriu ceva pe blog ca sa nu mai apara pocitaniile alea de poze cu mine asa urata. Si m-am tot gandit ce sa scriu si mi-am amintit de o conversatie cu Cri, un alt prieten bun (stie deja toata lumea ca am multi prieteni 🙂 ) . Cri imi spunea ca fericirea e ca un fluture. Alergi dupa el sa il prinzi si nu vrea. Si cand ai obosit vine si ti aseaza singur pe umar. Cam da. Bine, si apoi depinde de tine ce faci. Daca esti in stare sa accepti ca sta pe umarul tau si sa fii fericit asa, sau daca incerci sa pui mana pe el mai strans si atunci… moare.. 🙁
Pozele sunt tot de la Cri. Dar mi-au placut si trebuia sa aiba Raluk alte poze ca sa ma baraie ca sunt urate si sa le schimb. Adica asta e un motiv ca sa ma determine sa scriu iar :)))))
Si ref poze.. eu tot raman la povestea mea cu inelul 🙂 Si culmea, stiu pe cineva care l-a gasit, doar ca nu stie ce sa faca cu el si cum sa il foloseasca. Sper sa invete curand 🙂
am citit randurile astea cu Vasian in brate, radea in hohotzele 🙂 si gandul care mi-a venit in minte a fost ca fericirea e un om, apoi gandul a sarit la Nostalgia lui Tarkovsky.. A doua imagine parca arata prosopul de la un botez. 🙂 Si mi-a venit in minte ce mi-a spus moasa cand eram in travaliu „fara durere nu vine copil pe lume”..
ce gand ti-a aparut chiar acum?
🙂
😉 vezi ca nu vezi padurea de copaci… nu prosoapele trebuia sa le vezi 🙂
iar gandul meu a sarit si a spus: Voi spune oare copilului meu, „Nu asta Trebuia sa vezi? ”
Frumos joc, nu?
eu i-as spune copiluilui …nu doar asta trebuia sa vezi. ca sa se uite mai bine si mai adanc 😛
iar intram in polemici 😛
stii foarte bine ce am vrut sa zic 🙂
hahaha parca-l vad pe copil spunandu-ti tie Uita-te mai bine si mai adanc, mama!
buna dimineata! eu cu prlapticul hihihi