[facebook_ilike]
Nu stiu de ce ma trezesc atat de devreme. Nu pricep si pace. Si nu ma culc devreme ca sa zici ca apuc sa ma odihnesc. Oricum ar fi, 5,6 ore de somn nu prea sunt suficiente. Este ora 7 si eu deja am scris 3 comunicate de presa, am trimis nu stiu cate mailuri uf, da, stiu, ma cearta multa lume ca trimit asa devreme.
Nici macar gainile din cartier nu s-au trezit la 5 jumate ca mine. Mama rade de mine ca ma trezesc de parca as avea animale in curte si trebuie sa le dau de mancare. Si e luni!
A,e luni. Nu prea inteleg eu de ce oamenii se tem de ziua de luni. Vad pe facebook tot soiul de chestii gen bleah, e luni. Mie mi se pare wow, o noua saptamana! Am atatea de facut! Intalniri, discutii, scris texte, pot sa trimit mailuri linistita. In general lunea sunt plina de energie, am chef de munca. Vinerea ma apuca lenea de obicei.
Afara e inca ceata, luminile din cartier incep sa se aprinda. Sunt oameni care lucreaza mai bine seara, eu lucrez mai bine dimineata. Am mare chef de munca. Mi-ar fi placut sa pot lucre si eu linistita seara, noaptea, la lumina veiozei. Imi placea cand citeam in diferite carti cum scriitorii scriu noaptea si mi se parea foarte interesant. Ani de zile am incercat sa fac si eu asta. Imi faceam chiar si o cafea pe la vreo 7,8 seara. Doar doar reusesc sa lucrez seara. Degeaba. Ma apuca somnul si nu mi se lipea cuvant de cuvant. Pana la urma sfarseam citind o carte sau uitand-ma la tv pentru ca nu mai puteam sa adorm, dar nici sa lucrez nu eram in stare.
Insa dimineata.. o, da, dimineata e lumea mea. Toate cuvintele curg frumos aliniate, eu am chef de munca, am chef de viata.
Sunt pe dos, trebuie sa ma impac cu ideea asta. E frumos totusi si sa lucrez dimineata, cand inca e intuneric afara. Cand incep sa se aprinda luminile. cand lumea se trezeste somnoroasa.