Lupta impotriva cancerului la san si liciteaza obiecte roz
Guest: Dana Savuica
Draga Laura,
Iti scriu pentru ca stiu ca tu esti „conectata” la bloggosfera prin prcafe al tau 🙂 . Stii ca anul trecut a murit de cancer la san o buna prietena de-a mea si colega, Melek Amet. De atunci ma gandesc ca am trait pana acum intr-o indolenta totala, fara sa-mi pese de ceea ce se intampla in jurul meu. Probabil si de frica vreunei descoperiri ca viata nu este asa roz precum mi-o doresc sa fie.
Oricum, drama ei m-a afectat si pe mine, de fapt mi-a atins viata linistita si m-a trezit ca o unda de soc ce mi-a strabatut tot corpul: intrebari de genul: oare si eu am ceva? oare sa ma duc la un control? am curajul sa primesc orice stire cu tarie? as avea curajul sa trec prin viata cu putere stiind ca aceasta este extrem de limitata si ca trebuie sa lupt pentru ea?
Am trecut printr-o perioada in care mi-am facut 1001 de teste, m-am asigurat ca si fata mea de 15 ani este bine si pe urma….m-am pus pe treaba si am lansat campania de lupta impotriva cancerului la san Ia Atitudine.
De cate ori am citit la zodia mea caracteristicile Varsatorului se spune despre noi ca suntem exploratori, oameni de stiinta, oameni conectati la viitor si la binele celui din jur, altruisti.
Eu am incercat sa-mi conduc viata dupa principiile alea invatate de la parinti care seamana mult cu cele 10 porunci ale lui Dumnezeu, dar, intr-o societate egoista, care ne scarbeste pe toti, parca e greu sa te apuci tu sa strigi in gura mare: Vreau sa fac bine! Vreau sa ma schimb!
Traim intr-o dulce amorteala care ne acreste sufletele si ne omoara spiritul. Daca facem ceva, mai degraba este ceva din care sa ne fie doar noua bine, nu?Constiinta si vinovatia nu te slabesc si pana la urma tot trebuie sa faci ceva. Acolo, putin, cat o picatura de apa intr-un Ocean. Doamne dar ce bine e….cand faci bine. Te simti parca mai pur, ca si cand ai urcat prima treapta catre stele, spre Rai.Nu sunt o persoana religioasa dar nu pot sa nu imi pun intrebari legate de viata dincolo de moarte, de visele care prezic viitorul, deja-vu-uri etc. Este fascinant ceea ce ni se intampla in stare de somn, de inconstienta. Se spune ca sufletul, atunci, calatoreste in timp, travereseaza spatii, unde, lumi paralele , se lasa pe aripile imaginatiei.
Stau si ma gandesc acum daca sufletul lui Melek este liber sa zboare printre noi? Presupun ca nu o mai doare nimic. M-a schimbat atat de mult aceasta femeie care radea tot timpul, iubea viata, isi traia viata ca si cand era ultima zi. Nici nu am stiut mult timp ca ea este bolnava. In ultimele ei clipe de viata nu a dorit ca prietenii sa o vada devorata de boala. A ras pana la sfarsit…. noi am plans pana la sfarsit….
Vreau sa te rog mult daca ma poti ajuta sa transmitem cat mai repede si mai bine mesajul ca noi toti putem schimba lumea, putem salva o viata. Doar impreuna. Cate putin daca oferim din noi, reusim sa trezim lumea la viata.Am demarat o campanie de prevenire a cancerului , in memoria femeilor minunate care au fost rapuse de aceasta boala.
Campania „Ia atitudine” te indeamna sa faci pasul catre o viata sanatoasa, sa mergi la control medical periodic, sa iti indemni prietenii sa faca la fel. Daca ne unim cu totii in acest demers nu se poate ca vocile noastre sa nu fie auzite.Incercam sa strangem fonduri prin vanzarea unor obiecte, accesorii, haine, bijuterii, obiecte de arta, in special in culoarea roz pe site-ul www.stiletto.ro/iaatitudine . Acestea sunt donatii facute de oamenii generosi si de companii cu spiritul pur. Banii stransi vor fi redirectionati catre FABC (Federatia Asociatiilor Bolnavilor de Cancer din Romania).
Daca toata lumea care navigheaza pe Internet ne-ar ajuta sa raspandim mesajul si sa vindem cat mai multe obiecte si produse atunci, cu siguranta, vom reusi sa invingem boala secolului XXI.Stii ce se spune, ca speranta moare ultima…
Ce zici?
Te pup,
Dana
:)) interesant ce zici, numai ca eu nu ma pricep deloc la chestiile astea. asa ca orice ai fi spus ca am facut cu smecherie…e din pura intamplare.
acest blog mi-a fost facut acum vreo 3 ani si webmasterul meu…nu mai dau de el. nici macar nu stiu sa intru in admin, am doar o parola sa postez…
speram sa iti placa articolul si sa cumperi pt prietena ta ceva roz ….nu sa ma certi ca nu ma pricep la php.. care apropo…ce e ala?
Buna,
De curand am vizionat acest blog al tau… am intrat din pura curiozitate si din dorinta de a invata mai multe, dat fiind ca studiez comunicarea si PR-ul. Am vazut mesajul Danei Savuica si oarecum am trezarit…. Si eu am trecut prin asa ceva si nu e o experienta tocmai placuta. Am 21 de ani si in urma cu cateva luni se preconiza ca am cancer la san, daca vorbim in proportii sansa era cam de 60-70%, sau cel putin asa imi spunea medicul. M-am operat… am avut noroc nu era cancer, dar prin ce treci in momentele alea si inainte si dupa…. greu de descris. Ma gandeam ca aveam atatea vise de indeplinit si oarecum nu mai aveam timp, sau ca la o varsta destul de frageda mi se injumatateste acel cuvant atribuit femeii, frumusetea, feminitatea… Urate momente… Sper ca nimeni sa nu aiba parte de ele… Realitatea este alta din pacate, frica de doctor, lipsa informatiilor, lipsa partii materiale, nepasarea duc la momente de acest gen… La acest aspect pot adauga ca in tara noastra si cu bani poti murii in spitale. Nepasarea celor care ar trebui sa ne ajute, ne cam stinge. Nu credeam ca intr-un oras ca Timisoara (acolo am facut operatia) voi ajunge sa traisc momente de jena, scarba, frica, umilinta. Nu am avut nici macar un pat unde sa imi pun lucrurile, camere pline de mucegai, bai groaznice, halate rupte si o masa pe care se salveaza vieti mult prea veche si ruginita pentru o viata moderna in secolul vitezei… Sa mai vorbesc de cadre medicale care cu o mana vorbeau la telefon si cu o mana te palpau, care se enervau la telefon si dupa, se „jucau” cu corpul tau, implicit cu viata ta… Cand scriu si imi amintesc imi vine sa rad, dar e asa un ras amar, dureros… E cumplit cand cerii ajutorul si pe banii tai esti bataia lor de joc. Multe ar fi de spus…
Insa sper ca prin informare oamenii sa ajunga la medic, sa isi fac teste, sa cunoasca cu adevarat problema. Imi doresc ca in amintirea atator femei rapite de acesta boala sa facem ceva.
Sa invatam sa fim oameni si sa sprijinim cu adevarat astfel de campanii, asta imi doresc!
O seara buna!
Ralu
Cred ca am o veste buna pentru toti.
Cancerul se vindeca usor dar nu prin chimo sau radiatii ori in final operatii.
Cancerul este altceva
Costello
clungu@hotmail.com
@ cpstello – aaaa.pai zi-ne si noua secretul ….prin ce se vindeca?
Trimiteti mail pe: clungu@hotmail.com si va voi raspunde …chiar daca nu luati in serios ce va voi spune.