[facebook_ilike]
Zilele astea ma mut. Ma tot uit prin casa si ma gandesc cat de multi mi placea casa mea. Stau aici de doi ani si tocmai ce reusisem o sa o fac sa arata ca “acasa”. Nu sunt genul care sa se ataseze de lucruri, de case. Dar acum m-a luat asa o nostalgie. Imi va fid or de masa mea din bucatarie unde ascultam Coldplay si imi beam cafeaua dimineaata. Imi va fi dor sa pictez in living, sa fac cornulete cu fetele, sa citesc in canapeaua preferata.
Era candva o emisiune pe nu mai stiu ce program. “Merge” se numea parca. Se lua mobila din doua case, a ei si a lui, si se combinau asa incat sa iasa doua una. Asta facem si noi acum. 
Din doua case va iesi una. Sunt sigura ca voi reusi sa o fac si pe cealalata sa arate ca “acasa”. Va dura un pic, desi mi-as dori sa pot face asta intr-un timp foarte scurt. Stiu ca este imposibil aproape, dar imi doresc asta. Abia astept sa ma mut chiar daca déjà imi e dor de casa mea. Si ne mutam in casa noastra. Partea ciudata este ca inca nu stiu cum va arata dincolo. Nu stiu cum sa le asez. Nu am stiut nici cand am venit aici.
O sa juc puzzle prin casa cu mobila pana cand toate vor sta la locurile lor.
Si mai stiu ca nu va mai fi asa mult rosu prin casa, nu mai poate arata a casa de femeie. Trebuie sa arate a casa de familie. Si stiu sigur ca orice s-ar intampla cu siguranta nu voi avea perdele:)
Nu mi-au placut niciodata si nu le vreau. Iar casa cea noua este foarte frumoasa, abia asteapta sa imi duc eu acolo toate prostioarele. Unul dintre balcoane este asa de frumos! Imi voi pune acolo sevaletul si pot picta linistita. Se vede asa de frumos pe geam incat stiu sigur ca voi fi inspirata.
Si ma tot uit la lucrurile pe care le strang. O gramada de prostii am adunat in viata. Si cand ma gandesc ca am mai facut curat in ele acum doi ani. Am mai aruncat o gramada. Si arunc iar. Nu imi pare rau dupa ele, dar nu stiu de ce le-oi fi strans.
Abia astept sa termin mutatul si sa ma linistesc. Sa imi chem. ZuZulynele sa facem iar cornulete si sa pictam.
Romanian