[facebook_ilike]
Nu mai fusesem de anul trecut. Imi era dor. De lume, de lucruri homemade, de viata boema, de oameni bine dispusi si veseli. Imi era dor de Mahalaua Matasari. Da, am fost la Femei pe Matasari, fesivalul urban atat de drag multor oameni. Si ma bucura sa vad ca sunt multi oameni frumosi la suflet care merg acolo.
Am ajuns pe la vreo 6 si ceva. Era plin. Toata ziua a fost asa, probabil tot weekendul. Atmosfera era aia care trebuie, din vremuri de demult, de mahala in sensul bun si originar al cuvantului.
Oameni cu biciclete, oameni pe jos, oameni dornici de o curatare olfactiva de nebuniile zilelor obisnuite. Am baut Limonada lui Iulian. Am facut poze. Am conversat cu oameni pe care nu ii cunosteam. Am intalnit oameni pe care nu i-am vazut de multa vreme. Am ascultat muzica si am probat rochite si inele. Mi-am cumparat o bentita galbena si un inel verde.
Daca ar fi in fiecare zi acest festival, nu am mai sti sa il apreciem. O data pe an insa, e minunat. Ma bucur ca Iulian a avut aceasta idee si da: Sa facem sa fie bine. E tot ce ne dorim. Noi suntem cei de care depinde sa fie bine. Daca ar fi mai multi oameni care ar vrea sa faca sa fie bine, ar fi wow.
Am vazut ieri negustori, croitorese, bacanii si crasme, turta dulce si ciocolata de casa, pantofi pictati si tricouri cusute de mana. Am vazut un barbat tatuat, dar cu bentita cu Minnie si ii statea foarte bine. Am vazut o rochie cu zeci de ace de gamalie pe ea. Genti in forma de bufnite si borcane de pus biletele cu ce nu ai apucat sa ii spui fostului. Coliere cu sute de bilute cusute manual. Portofele de panza si bratari de piele. Barbosi cu tricouri Barba Cum Laude, dar si papioane manual facute. Picturi si obiecte de lemn. O masina veche de scris statea langa un scaun si astepta sa isi scrie cineva povestea. Reclame de la 1800, cutii si perii de par pictate manual. Iarba verde pe care sa stai descult si linguri amuzante.
Nu stiam la ce sa ma uit mai intai. Mi-e placut tot si m-am bucurat de tot ce am vazut. Si deja mi-e dor de urmatorul.
Romanian