Andrei

[facebook_ilike]

Am avut cel mai frumos Craciun din viata mea. Da, stiu am spus asta si anul trecut cand era primul meu Craciun de femeie maritata. Dar anul asta a fost altfel. M-am simtit implinita. Mos Craciun ne-a adus in dar un copil. Si nu unul oarecare, ci pe Andrei, copilul de 3 ani de la un centru de plasament.
L-am cunoscut pe Andrei la un eveniment caritabil cu 2 saptamani inainte sa sarbatori. Ne-am indragostit amandoi iremediabil de el. Apoi l-am vizitat la centru, dupa vreo cateva zile. Ne-a tinut in brate, ne-a pupat, ne-am simtit atat de bine cu el ca l-am vrut acasa. De tot. Sambata, inainte de Craciun, ne-am dus sa ne luam cozonacii de la casa de copii, i-am comandat acolo. Si l-am luat cu noi acasa si pe Andrei. Nu ma asteptam sa ni-l dea. A fost bonus la cozonaci, nu stiu. Dar asa de tare ne-am bucurat.
A venit la noi cu un rucsac cu hainute si gandul sa il ducem inapoi pe 26. M-am panicat putin cand mi-am dat seama ca va sta cu noi de pe 22 pana pe 26, dar mi-a trecut repede si am putut sa ma bucur de ceea ce se intampla. Am sunat la Vilia de pe drum, stiind ca are si ea un baietel de 3 ani si i-am cerut niste jucarii si carti imprumut. Ne-a facut repede un pachetel, ne-a mai dat si Laura cateva jucarii si carti. Seara a cazut lat, nu am apucat sa spun decat „a fost odata a niciodata” si deja dormea.
Duminica ne-a ocupat tot timpul. Ne-am dus in vizita la Laura si Ton Ton, am fost la cumparaturi. I-am cumparat scaunel – inaltator pentru baie si o gramada de altele. Am dormit dupa amiaza. Adica m-am chinuit eu o ora sa il culc, a venit Alex si l-a adormit in 5 minute.
Luni am asteptat musafiri si ne-am pregatit pentru asta. Ne-am jucat, ne-am chitait, am facut amandoi o prajitura. Dupa somnul de pranz au inceput sa curga musafirii. A primit seara un autobuz Ben Ten si a fost fascinat de el. Cand sa il ducem la culcare ne-a facut pe amandoi. Ne-a fraierit. Voia sa se mai joace si cand l-am vazut cu ochisorii in lacrimi si nu zicea nimic, am crezut ca murim amandoi. Ne-a rupt sufletul in doua si l-am mai lasat jumate de ora. A depasit ora de culcare, dar a adormit fericit.
Marti, totul era inchis asa ca am stat acasa si am asteptat musafiri iar. A venit Ana in vizita, dar nu prea ii place sa se joace cu fetele. I-a aratat toate jucariile lui, s-au jucat un pic, dar nu il tenteaza prea mult. Era fetita si nu stia sa se joace, dupa cum mi-a spus. Apoi s-a uitat pe geam si ii placeau masinile si zapada. Am iesit in parculetul din spatele blocului la zapada. Ne-am jucat, ne-am dat in leagan, a fost tare frumos. Seara a venit Vilia cu Vasian. Ei, de data asta jucarie maxima. Vasian are aceeasi varsta cu el si s-au iubit instant. S-au jucat amandoi pana nu au mai putut. De la Ben Ten si pana la fotbal cu rosii cherry.
In fiecare seara am cazut lati amandoi. Si eu si Alex. A fost obositor pentru ca nu suntem obisnuiti cu asta, dar ne-a placut. Si am inceput sa ne obisnuim. Nu ma asteptam sa ne placa atat de mult. Sa il iubim instant si neconditionat. Este cel mai frumos dar de Craciun pe care l-am primit vreodata. Nici macar nu stim ziua lui de nastere si speram sa o aflam curand. Dar stiu ca atunci cand l-am luat nu ne-a interesat nimic.
Pe 26 cand l-am lasat la centru a fost tragedie. Am plans si eu, a plans si el. Nu imi pot reveni de atunci. Nu ma asteptam sa se infiga in inimile noastre asa de tare. Abia astept sa ma duc iar sa il vad si sa il luam acasa. Macar in vizita.
Ne-ar placea sa il putem lua de tot acasa, asa frumos, legal si pe numele nostru. Stim toti ca este foarte complicat. Ca este o procedura ce va dura cel putin un an, doi. Dar vom avea rabdare. Si pana atunci ne vom vedea in fiecare week-end.