[facebook_ilike]
Nu stiu alti motani cum sunt, dar eu de cand am citit acest jurnal de motan, tot il urmaresc. Imi aminteste de un motan pe care l-am avut eu prin facultate. Si e interesant. Lenes, inteligent si se uita asaaaa….cumva sceptic la mine. Pe atunci stateam intr-o garsoniera si eram singura. Tot timpul mi se strica cate ceva prin casa. Devenisem experta in schimbat obertainere (nu stiu exact daca asa as se scrie) la robinetul de la baie. Ma rog, atat de experta ca il schimbam o data pe luna.
Odata am venit acasa pe la 3,4 dimineata, direct din club si toate lucrurile mele plateau prin casa. Inclusiv colectia mea de pachete de tigari si cea de servetele. Cred ca atunci mi-am luat adio de la adolescenta.
Mi-ar fi placut atunci sa il cunosc pe aliatul lui Mikado. Mi-ar fi placut ca pe vremea aia sa fi existat telefoane mobile ca sa ma sune mama si sa imi spuna ca mi-a virat banii saptamanali pe card. Mi-ar fi placut sa fi avut cont, card si implicit un aliat care sa imi repare tevile si robinetii prin baie. Inundatiile devenisera cosmarul meu de fiecare saptamana.
Acum e mult mai simplu tot. Faci cont la banca si primesti inclus si un instalator care sa repare. Nu e tare?
Uite in filmulet cum s-a panicat Mikado cand a dat de o amarata de inundatie. Eeeh, daca traia el pe vremea studentiei mele. Nu s-ar mai fi panicat asa, se obisnuia si stia ce e aia.
Romanian