Iaca blogul meu si-a revenit si mi l-am recapatat. Daca cineva credea ca eu chiar renunt la el, e un fraier si degeaba si-a frecat satisfacut mainile. Cu alte cuvinte, am avut blogul furat. De catre cineva care … sincer, nu stiu cat de mult mai poate sa se coboare, dar el insista si coboara tot mai mult. In fine, nu mai vreau sa imi bat capul. A fost foarte complicat sa refac tot blogul fara parola de acces, ii multumesc enorm lui JAO ca m-a ajutat si in curand o sa ii mai multumesc si lui Max ca mi-l mai drege pe ici pe colo 🙂
Are cateva damage-uri, dar le reparam repejor.
Si, cum toate trec, trecem si peste asta si scriu ce voiam sa scriu mai zilele trecute si nu am avut unde.
Citeam intr-o zi pe blogul lui Adi Ciubotaru… „unii oameni abia asteapta sa fie dezamagiti”. Cred ca eu sunt unul din acesti oameni. Din nefericire pentru mine. Sunt un om foarte vesel, optimist si efervescent de obicei, cateodata vad cum anumiti oameni din viata mea sau de pe langa viata mea… depun mari eforturi sa ma dezamageasca, iar eu depun aceleasi mari eforturi sa astept aceasta dezamagire… ma intristeaza.
Sunt foarte intelegatoare de obicei, las omul sa imi faca tot felul de mizerii pana il scot de tot din viata mea.
Uneori ma intreb daca nu cumva sunt eu vinovata, ma gandesc ca poate sunt eu prea putin intelegatoare, poate sunt eu aia rea, poate ca traiesc eu intr-o lume a mea si de fapt este normal ca oamenii sa fie rai. Poate nu stiu sa ma impun de la inceput. habar nu am. Normal ca ma apuca dezamagirile si ..voiam sa spun deprimarile, dar iaca… astea nu m-au apucat :)) Sunt bine, chiar mai bine decat ma asteptam.
Regret din ce in ce mai tare ca am cunoscut astfel de oameni. Si nu stiu cum fac, dar mereu apare in viata mea cate unul din asta. Ba e unul care ma rupe de energie, ba altul care ma barfeste, ba altul care imi face mizerii. Eu cred ca am prea multa incredere in oameni. Da, Elena, sunt zuza, stiu. Am aflat ce intelege Elena prin zuza: adica o persoana aeriana care are mult prea multa incredere in oameni. Adica eu. 🙂
Nu ii inteleg pe acesti oameni care ma tot dezamagesc. Mai exact, nu pricep de ce sunt rai. In fond, e vina mea ca i-am acceptat in viata mea. Si, ma intreb… acum ce sa fac? Sa ma departez de toti oamenii pentru ca nu sunt in stare sa separ? Nu pot, am totusi in viata mea foarte multi oameni pe care nu i-as parasi, am multi oameni in jurul meu care imi sunt foarte dragi si care chiar imi sunt prieteni. Sau poate nu? Nici nu mai stiu ce sa cred.
Partea proasta este ca eu chiar sufar pentru orice ruptura de cate un om din asta josnic. Pentru ca nu pricep cum poate un om sa fie atat de rau si eu cu ce am gresit.
E trist sa vad ca oamenii sunt asa de josnici, si mai trist este ca ei nu vad cat sunt de josnici. Trist, foarte trist.
Oricum ar fi, abia astept sa fiu dezamagita. Tocmai am indepartat din viata mea un ultim om care m-a dezamagit. Sunt curioasa cine va fi urmatorul dezamagitor. Se ofera cineva? Hai, care da mai mult???
Dom’le nu tu tre sa te schimbi pentru ca nu te poti schimba dupa fiecare bou care rage intr-un fel sau altul. Noi, prietenii tai aia cati suntem, unu, cinspe, o suta, nu ti-am reprosat nimic. Da, te tragem de maneca, te tragen de urechi, da nu iti scoatem ochii ca ti-am luat cadou de ziua ta… E adevarat ca suporti foarte multe mizerii pana te convingi ca unii nu merita nici macar sa-i injuri, dar asa esti tu. Ce plm sa-ti fac, ti-am explicat de atatea ori ca nu exista barbati draguti si politicosi degeaba, ca femeile sunt mai rele decat barbatii…. Ai atatea exemple cand ai fost buna doar pentru ca faceai pe babysitteru, doar pentru ca aveai bani sau doar pentru ca erai gata de party la orice ora… In rest…in rest esti tu si cine iti reproseaza ceva, mai ales ceva de pe urma caruia v-ati simtit amandoi bine nu e nici macar josnic, nici macar un kkt imputit cu ochi. E doar un trist singur care o sa ramana singur. Si atat. Reprosurile sunt arma cea mai simpla atunci cand n-ai cu ce sa dai in celalalt, fie ca ti-a fost prieten, iubit, coleg, amant sau orice. Sunt arma prostului si a chiorului, care nu vede cu cate probleme l-ai acceptat tu. E valabil in orice fel de relatie si nu poate dovedi decat faptul ca n-a fost sincer. N-ai nevoie de prieteni de astia, de oameni de astia, de cei care te lovesc atunci cand esti deja jos.
Nu-ti dori sa fii dezamagita…. o a fii in fiecare zi…dezamagirea face parte din viata. Important e s anu crezi prea mult in ceva sau cineva, ca atunci dezamagirea va fi mai mare. Doar in tine. Adu-ti aminte ce ti-am zis. Tu contezi, tu pentru tine…restu sunt fleacuri
:)) da, ma, da.. dar sa stii ca nu ma referam doar la cine te gandesti tu.. asa sunt io desteapta si gasesc mereu cate unul care sa ma dezamageasca. fie ca e iubit, prieten, amic, coleg de job sau daor o cunostinta… cred ca scrie pe fruntea mea „asta e fraiera, hai sa o ezamagim” :))))