Iar. Azi iar m-am trezit cu noaptea’n cap. La 6. 6.00!!!! Am trezit gainile din cartier. Nu stiu ce am de ma trezesc asa de dimineata. Si doar ma culc destul de tarziu. Cam in jur de 1, chiar 2 noaptea. Si la 7 sunt in picioare. Dar am si eu marea pretentie de la mine ca macar in weekend sa dorm mai mult. Sa ma trezesc mai tarziu. Dar eu nimic. La 6 auzi. Ugh! Acum e 7 jumate si eu deja am terminat curatenia in bucatarie si am pus rufe la spalat. Iar in cursul saptamanii, trag de mine sa ma dezmeticesc mai repede. Sunt groaznica. Si ma intreb cum ar putea sa ma suporte careva. Nici macar eu nu ma suport cand ma vad atat de matinala.
Bine, eu oricum nu prea sunt genul meu. Nu m-as da la mine. Dar na…macar altii sa ma suporte.
In alta ordine de idei, ma gandeam ieri la niste chestii. Vorbeam cu o prietena de curand si imi zicea ca sunt extremista. De cate ori ma despart de un tip, arunc tot ce ma lega de el. Bine, le pun intr-o cutie si le trimit in Podul Erorilor. Sau Podul Ororilor 
) Nu mai vreau sa imi aminteasca nimic de tipul respectiv. Ii dau delete din viata mea, vreau sa uit cu desavarsire tot ce a fost. La fel am facut si cu ultimul iubit. I-am dat un mare, mare si gras erase. Sters tot din viata mea. Poze, mailuri, facebook, lucruri. Tot. Mai ciudat este ca de data asta am sters si prietenii comuni. Si uf… m-a intrebat unul dintre ei ca de ce am facut asta. Nu prea am stiut ce sa ii raspund. Pentru ca asa am vrut.
Ca sa pot avea un nou inceput, am sters tot trecutul. Numai asa pot avea un nou inceput. Lasand tot trecutul sa fie trecut. Imi voi aminti probabil candva, nu sunt chiar asa de uituca, dar imi doresc un alt inceput.
Si revenind in felul meu caracteristic, asa mai tonic, mai de dimineata de weekend, ca tot am trezit gainile din cartier…. ma tot gandesc ca iar am un weekend plin, doar ca de data asta voi munci.
Cand am plecat din televiziune, si iar am sters tot atunci…am decis ca nu mai vreau sa muncesc ca nebuna pana imi crapa ficatii, si ca vreau sa am si eu viata mea. Asa ca atunci am hotarat ca nu mai lucrez seara, in weekend si de sarbatorile legale. Si asa am facut. Mi-am vazut after work de viata mea, de prietenii mei, de pasiunile mele. Si am inceput culmea, sa am mult mai mult succes profesional.
Pot spune chiar ca exact din acel moment am inceput sa reusesc profesional. Dupa ce am decis ca am si eu viata mea si ca nu e cazul sa mi-o stric muncind, am devenit ceea ce sunt acum, profesional vorbind.
Nu mai sunt stresata, nu mai sunt obosita, nu mai sunt abatuta.
Pana la urma viata e prea serioasa ca sa o luam in serios. Stiu toti prietenii mei ca eu nu muncesc in weekend, ca nu muncesc seara si ca imi vad de pasiunile mele. Si toti ma intreaba… ‘cum reusesti sa faci atat de multe lucruri?’. Uite asa. Nu renunt la viata mea. Daca ma iei la bani marunti, fac o gramada de lucruri si am timp si de sport, si de pictat, citesc foarte mult, ma plimb mult, ma vad cu prietenii. Si mai si muncesc de imi sar capacele.
Si uite na, ca azi mi-am dat la o parte principiile si voi munci. Din fericire, voi munci intr-un spatiu cu oameni draguti, care rad mult. Recunosc, am un pic emotii, pentru ca am luat aceasta hotarare acum 10 ani si de atunci nu cred ca sunt 10 weekenduri in care am lucrat. si stiu sigur ca de fiecare data numai la munca nu mi-a stat capul… ) mai mult ca sigur nici azi nu imi va sta capul la munca, dar macar voi depune ceva efort sa imi stea. Iar cele mai bune idei ale mele au venit oricum la un pahar de ras si o tacla.
