Am avut un week end de munte. Printre altele am fost carata si pe munte la ora 8 dimineata intr-o mica drumetie offroad pe propriile picioare. Adica pe jos. Adica fara roti. Doua ore de urcat pe munte ajutata doar de picioarele mele. Si maini, ca erau locuri unde am mers aproape de-a busilea. Am scos toate tigarile pe nas,

am respirat greu, dar pana la urma mi-a placut sa ma cocot peste tot. Am vazut un copac mare mare si am vrut sa ma urc in el. Uite na, ca nu mai am agilitatea din copilarie ca sa ma pot urca prin copaci. Candva ii luam pe toti la rand, acum .. fundul greu. Uf.
Am urcat din Busteni pana la Valea Spumoasa. Frumos acolo. Si multa lume care urca.

Am intalnit pe traseu un copil bestial. Avea vreo 7,8 ani si urca pe munte cu super viteza. Avea cu el un carlig cu cordelina si urca direct prin munte, nu pe drum. Si urca foarte repede. M-a uimit agilitatea lui. Chiar asa nu am fost niciodata. Avea si un briceag la cingatoare si il si folosea. Arata drumul unor oameni. Serpasul i-am zis. Mi-a aratat si mie cum sa trec peste un rau. Copilul… clar era un viitor om al muntelui. Un viitor barbat adevarat, din acest punct de vedere. Si mai era imbracat si niste culori de camuflaj asa. Nu il vedeai prea bine. Per total, a fost tare nice weekendul asta la munte. Mai vreau. Si ma mai duc si weekendul viitor.
Tag-Archive for ◊ copilarie ◊
Vilia… da, aia de ma comenta pe blog si era gravida si nu mai tacea si nu mai nastea odata. Na, ca a ajuns de nu mai are timp de commenturi. Si-a facut atunci provizii. Acum il are pe Vasian. Am mai scris despre el cand l-a nascut, apoi cand l-am vazut. Acum a venit in Romania pentru vreo cateva saptamani, dar eu eram in vacanta asa ca doar ultima saptamana am putut sa o petrecem impreuna.
Astazi e ziua mea. Happy Birthday to me…. tra la la…. Fac 34 de ani si ma simt bine. Totdeauna am fost foarte happy de ziua mea. Primesc multe telefoane, cadouri etc. Multi se intristeaza de ziua lor. Am decis ca trebuie sa fiu happy in fiecare an de ziua mea.
Initial am vrut sa plec iar la Constanta sa imi repar un dinte. Nu am mai plecat si m-am tot gandit ce sa fac in Bucuresti, chiar simteam nevoia sa mai stau si pe acasa ca nu am mai stat de multa vreme. Asa ca sambata am stat pe acasa si am pictat, am citit, m-am uitat la tv. Seara am programat movie night cu Lumi si Vladut.
Am gasit o poza cu mine cand eram mica. De fapt.. patru. Nu am vrut sa stau dreapta ca sa ma pozeze tata. Indaratnica de mica
Eram intr-o curte si aveam vreo 2,3 ani. Nu imi amintesc cand am facut fotografia, eram mult prea mica. Si acum ma gandesc … care e prima amintire a unui om?


Comentarii recente