Tag-Archive for ◊ blog ◊

05 Apr 2017 Ce iti trebuie pentru un blog de succes
 |  Category: PR idei  | Tags: , , ,  | Leave a Comment

Peste 80% din toate persoanele cu care vorbesc cred ca principala activitate a unui blogger este efectiv sa scrie articole.

Pentru un blogging DE SUCCES, raspunsul este insa gresit.

Daca vrei un blog de succes, redactarea de articole va trebui sa nu iti ocupe mai mult de 10-15% din timpul total acordat blogging-ului!

Tipuri de bloguri

Pentru inceput vreau sa precizez ca exista doua tipuri de bloguri, in functie de scopul lor. Exista bloguri personale si exista 2016-10-27 22.14.06blog-uri de firma. Primele prezinta opinii personale ale autorului si au ca scop atragerea de trafic si eventual monetizarea lui prin reclame catre terte persoane. Al doilea tip prezinta in general articole despre serviciile si produsele firmei si au ca scop doar atragerea traficului in scopul promovarii produselor companiei.

In ambele cazuri un blog de succes presupune acelasi lucru! Si nu, principala activitate nu este redactarea de articole.

Deci, care sunt activitatile necesare unui blogging de succes?

 1. Evident scrisul. Dar nu trebuie sa ocupe mai mult de 10%-15% din timpul total dedicat acestei activitati.

Am citit undeva ca in lume, in fiecare zi se apar aproximativ 2 milioane de postari de blog. Nu am nici cea mai vaga idee daca cifra e corecta sau nu dar, sunt convins ca numarul este foarte mare. Chiar si in Romania sunt mii si mii de blog-uri care produc mii de articole.

Sincer sa fiu, aglomeratia e destul de mare. Si toti vor sa iasa in fata, toti vor sa fie cititi. Si e normal. Dar, ca articolele tale sa iasa in fata prin simpla lor existenta ar trebui sa fie EXTRAORDINAR de bune.

2016-10-27 22.14.45Din pacate, probabilistic e o sansa mica sa fii atat de bun. Eu nu sunt si nici nu cunosc direct pe cineva care este atat de bun. Cunosc insa multe blog-uri de succes fara ca autorii sa fie genii in redactarea articolelor.

In cazul in care tot ce faci e sa scrii articole pe blog, atunci traficul tau va fi unul foarte mic, mult mai mic raportat la munca pe care o depui. Google iti va aduce ceva utilizatori, undeva intre 50 si 100 pe zi, ceea ce este o cifra foarte mica si nu merita efectiv munca.

Deci, ce ar trebui sa faca un blogger ca si principala activitate.

2. Promovarea articolelor. Aceasta activitate ar trebui sa ocupe undeva cam 60%-70% din timpul acordat acestei activitati.

Exceptand cazul in care scrii articole geniale sau este o supervedeta, lumea nu o sa fie foarte interesata de blogul tau. In esenta, blog-ul tau este un produs, ca muuuulte altele, pe care vrei sa il “vinzi” oamenilor. Plata nu este in bani ci in timp. Si ca oricarui produs, trebuie sa ii faci reclama. Evident, cu cat mai multi vad oferta ta, cu atat mai multi vor ajunge sa iti consume produsul.

Promovarea unui blog poate fi platita sau neplatita. Promovarea cu bani este viabila, in special in cazul blog-urilor de companie, insa nu e chiar tema acestui articol. Am sa raman insa in zona promovarii gratuite.

Ce presupune efectiv promovarea gratuita a unui blog. Cu ce te ocupi efectiv in 60-70% din timp?

Pai, promovarea unui blog poate sa insemne:

  • Postarea articolelor tale pe forum-uri sau grupuri de Facebook relevante. Cuvantul cheie e “relevante”. Nu puneti articole IMG_1358in locuri unde nu au ce cauta.
  • Stabilirea de parteneriate pentru schimb de articole sau postari de Facebook. Practic, incercati sa gasiti site-uri sau firme care sa se adreseze aceleiasi audiente si incercati sa faceti cu ei parteneriate. Puteti schimba articole – el pune un articol de-al vostru, voi puneti un articol de-al lui, puteti sa promovati reciproc catre abonati articole, puteti sa faceti schimb de postari pe Facebook – el promoveaza ceva de la tine, tu ceva de la el.
  • Distribuirea de articole catre presa. Daca ati scris ceva care seamana a stire atunci o puteti trimite catre presa. Daca este interesanta atunci veti avea surprize placute. Cea mai mare parte a ziarelor online VOR continut. Pentru ei continut mai mult = afisari mai multe = bani mai multi. Daca ce le trimiteti e ok scris si e in acord cu politica editoriala atunci foarte probabil vor prelua articolul. Si foarte probabil va vor pune si link spre blog-ul vostru. Am facut-o de multe ori si functioneaza. Tot ce iti trebuie e o lista actualizata de adrese de email de la publicatii. Totusi, nu le trimiteti prea des si nici de-a valma orice. In timp va vor ignora.
  • Postari contra promovare. Voi scrieti un articol, review, prezentare, etc… Iar firma care promoveaza acel produs scrie pozitiv despre voi sau se lauda cu faptul ca cineva a scris de bine despre produsul lor. In general asta se cam cumpara – e promovare, dar, daca sunteti la inceput, asta e… Cand veti fi mai mari, vor veni firme la voi, dar pana atunci… O alta varianta este: voi scrieti de bine despre produsul lor, ei dau mail catre baza lor de date si promoveaza postarea voastra.

Sunt convins ca ati inteles in mare despre ce e vorba. Ce trebuie sa retineti e ca nu toate din cele mai sus vor functiona si nu toti cei cu care veti stabili parteneriate vor trimite traficul dorit. Singura solutie realista e o abordare statistica. Numbers Game. Vreau sa gasesc 10 parteneri de la care sa primesc trafic ok. Daca ai o rata de succes de 33%, atunci trebuie sa faci vreo 30 de parteneriate din care 20 nu vor avea rezultatul dorit si in timp le abandonezi si in final ramai cu 10 firme sau site-uri care chiar iti trimit trafic.

Evident, toate cele de mai sus consuma timp. Mult. De asta e nevoie ca 60-70% timpul tau sa il aloci promovarii blog-ului.

3. Retentia – aproximativ 15-20% din timp

IMG_1393De cate ori s-a intamplat sa intrati din nimereala pe un site/blog sa cititi ceva acolo, sa vi se para ok, dar dupa o vreme sa uitati de site-ul respectiv pentru ca pur si simplu, viata e aglomerata si trebuie sa facem multe intr-un timp scurt? Mie de multe ori.

Statistic, in cazul site-urilor de continut (bloguri/ziare online) aproximativ 80% din vizitatori NU se mai intorc natural la acel site.

E ca si cum ati avea un sac, cu fundul rupt in care tot aruncati trafic, dar cea mai mare parte din el se pierde.

Ce trebuie sa faceti e sa investiti timp in a “agata” utilizatorii care ajung la voi pe site.

Practic, asta se face prin colectarea unor date de contact ale utilizatorilor, in general a adresei de e-mail sau prin “mituirea” pentru a da like paginii de Facebook, contului de Twitter, etc…

Cele mai frecvent utilizate variante (si cele mai de succes) sunt:

  • Sa oferi un ghid gratuit (sau alt material gratuit) celui care iti lasa adresa de email. In general, daca vrei ceva trebuie sa dai ceva. “Aboneaza-te la newsletter-ul meu si vei primi primul articolele” nu mi se pare o oferta foarte puternica. Merge, dar nu cu o rata foarte mare. In general prefer sa ofer un ghid gratuit – vizitatorul va considera ca primeste ceva mai mult si sansa sa iti lase adresa de email e mai mare.
  • Plugin-uri care ofera ceva (sau deblocheaza o zona ascunsa a continutului) celor care dau like paginii de Facebook sau Twitter. Un astfel de plugin gratuit e Social Locker. Functioneaza insa doar daca utilizatorul primeste ceva concret si perceput a avea valoare. Adica tot un fel de ghid sau studiu de caz.

Retentia este componenta care face ca traficul site-ului vostru sa creasca semnificativ in timp. Prin promovare aduc un numar de oameni, insa este foarte greu sa cresti constant numarul lor. Prin retentie insa, lista ta de abonati sau numarul fanilor pe FB va fi din ce in ce mai mare si va genera din ce in ce mai mult trafic FARA un efort suplimentar. E acelasi efort daca dai email la 1000 sau 10 000 de oameni. Pentru a atrage prin promovare 10 000 de oameni e mult mai greu decat a atrage 1000 prin promovare.

In esenta acestea sunt cele 3 activitati principale care trebuie facute in cazul unui blog. Nu exista o formula unica de succes, insa, din experienta personala, ponderea optima e cam 10-15% din timp alocat in a scrie efectiv articole, 60-70% in a le promova si 15-20% in a construi si a mentine infrastructura de retentie (ghiduri, email, plugin-uri, formulare, etc…).

Aveti intrebari sau nelamuriri? Nu va jenati si comentati.
30 Jun 2014 Poveste de prietenie
 |  Category: Ganduri  | Tags: ,  | One Comment

1532016_611844595536228_515271437_oM-am gandit sa scriu pe blog si sa intreb lumea pentru ca poate am eu o problema si sunt eu cu capul.

Se da urmatoarea situatie: Vasilica si Gherghina sunt prietene foarte bune. Au si aproape aceeasi meserie pe care o practica in sistem freelancer, pe langa joburile de zi cu zi. Vasilica a avut un client cu care a incheiat colaborarea acum un an pe motiv ca nu mai sunt bani. Acest client a sunat-o iar anul asta sa spuna ca a facut rost de bani si hai sa vedem daca si cum mai continuam.

In paralel Gherghina (cu aceeasi meserie, dar mai incepatoare) primeste si ea pe alte directii o oferta sa lucreze pentru acelasi client. O intreaba pe Vasilica:

–          Tu mai lucrezi cu acest client?

–          Un an nu am lucrat, dar m-a sunat iar ca sa continuam. Si as vrea sa accept contractul iar pentru ca am nevoie de bani.

Gherghina pare ca a uitat ca a avut aceasta conversatie si, mai mult, ii cere Vasilicai baze de date, informatii despre cat sa ceara pentru consultante si altele asemenea. Vasilica ii da, ca doar ii e prietena, desi nu stia la ce ii vor folosi aceste informatii.

Apoi Vasilica afla ca Gherghina lucreaza deja pentru clientul respectiv. O suna si raspunsul este urmatorul:

–          Nu consider ca ti-am furat clientul. Nu a venit la mine direct. Clientul tau lucreaza cu o tipa care mi-a zis sa lucrez pentru ea. Daca cineva ma suna sa lucrez pentru el, eu lucrez

–          Chiar daca ai sti ca ii iei painea de la gura unui prieten?

–          Pai da, ca daca ma suna un om si ma vrea pe mine inseamna ca nu e multumit de celalalt.

Aha. Ok. Sau poate ca nu si-l permite pe celalalt, se gandeste Vasilica, dar in fine, asta este o alta poveste.

Intrebare: Gherghina este prietena cu Vasilica? Este etic, moral si prietenesc sa faci asa?

 

Intreb si eu ca mi se pare aiurea. Si da, am patit-o eu. Adica eu sunt Vasilica. Evident 🙂 Cine putea fi asa increzatoare?

Initial am crezut ca sunt eu incapatanata si absurda. Apoi m–a sunat o prietena sa imi spuna ca stie ca eu am incheiat un contract cu cineva, dar ea are in derulare un alt contract cu cineva-ul ala. Ce sa faca? I-am zis sa isi continue contractul, evident. Nu ma afecta in niciun fel.

M-a mai sunat o alta prietena care mi-a zis ca un fost angajator de-al meu i-a  propus un job. Sa se duca? Evident, draga mea! Tu ai nevoie de job, eu nu ma voi intoarce acolo ever. Ma bucur sa fie acolo cineva drag mie.

Iar aceste doua prietene, stiu sigur ca daca le spuneam ca nu, ar fi fost nu. Daca le spuneam ca vreau sa reiau eu contractele, s-ar fi retras. In varianta cu Gherghina, am intrat in concurenta pentru ca pe ea nu a interesat-o ca eu voiam in continuare acel client. Se mai poate numi prietena? Sau…mi-a fost vreodata prietena?

05 Aug 2010 More things I love about life
 |  Category: Personale  | Tags: , , , ,  | 4 Comments

Am scris mai demult ce imi place sa fac am scris aici si tot adaug. Initial erau 10 lucruri, dar mai scriu, tot mai adaug.

1. Sa citesc. Am mereu cu mine carti, si prin masina, si prin casa, peste tot pe unde ma duc
2. Sa calatoresc. Mult. Sunt tot timpul ready to go. Plimbare??
3. Sa merg cu bicicleta
4. Sa incerc sa salvez planeta
5. Sa promovez oameni, sa fac PR
6. Sa vorbesc cu oamenii, sa cunosc oameni noi
7. Sa pictez, sa fac oale de lut, sa fac chestii handmade…asa pentru sufletul meu si cadouri pentru prieteni
8. Sa ma uit la nori
9. Sa stau dimineata in bucatarie, cu laptopul si o cafea si sa ascult Coldplay
10. Sa merg cu caruta plina cu fan si sa ma uit la cer
11. Sa mananc nuci verzi cu paine si sare
12. Imi plac fructele rosii: cirese, visine, zmeura, capsuni… pana si pepenele rosu imi place.
13. Sa ma vad cu prietenele la Hanu cu Tei si sa talk talk talk in timp ce cumparam panze si vopsele
14. Sa fumez. Da, imi place, acu ce sa fac?
15. Sa merg cu masina pe drumuri luuuungii….
16. Sa imi vad prietenii imprastiati prin tara
17. Sa decorez case
18. Sa scriu. Articole, carti, in jurnal. Orice, dar sa scriu
19. Sa imi vizitez si prietenii plecati din tara. Na, ca si asta
20. Imi plac florile in ghiveci. Din cele taiate imi plac margaretele si irisii.
21. Sa pozez. Da, imi place si uitasem sa scriu despre asta.

15 Jun 2010 Abia astept sa fiu dezamagita
 |  Category: Personale  | Tags: , , ,  | 2 Comments

Iaca blogul meu si-a revenit si mi l-am recapatat. Daca cineva credea ca eu chiar renunt la el, e un fraier si degeaba si-a frecat satisfacut mainile. Cu alte cuvinte, am avut blogul furat. De catre cineva care … sincer, nu stiu cat de mult mai poate sa se coboare, dar el insista si coboara tot mai mult. In fine, nu mai vreau sa imi bat capul. A fost foarte complicat sa refac tot blogul fara parola de acces, ii multumesc enorm lui JAO ca m-a ajutat si in curand o sa ii mai multumesc si lui Max ca mi-l mai drege pe ici pe colo 🙂
Are cateva damage-uri, dar le reparam repejor.

Si, cum toate trec, trecem si peste asta si scriu ce voiam sa scriu mai zilele trecute si nu am avut unde.

Citeam intr-o zi pe blogul lui Adi Ciubotaru… “unii oameni abia asteapta sa fie dezamagiti”. Cred ca eu sunt unul din acesti oameni. Din nefericire pentru mine. Sunt un om foarte vesel, optimist si efervescent de obicei, cateodata vad cum anumiti oameni din viata mea sau de pe langa viata mea… depun mari eforturi sa ma dezamageasca, iar eu depun aceleasi mari eforturi sa astept aceasta dezamagire… ma intristeaza.
Sunt foarte intelegatoare de obicei, las omul sa imi faca tot felul de mizerii pana il scot de tot din viata mea.
Uneori ma intreb daca nu cumva sunt eu vinovata, ma gandesc ca poate sunt eu prea putin intelegatoare, poate sunt eu aia rea, poate ca traiesc eu intr-o lume a mea si de fapt este normal ca oamenii sa fie rai. Poate nu stiu sa ma impun de la inceput. habar nu am. Normal ca ma apuca dezamagirile si ..voiam sa spun deprimarile, dar iaca… astea nu m-au apucat :)) Sunt bine, chiar mai bine decat ma asteptam.

Regret din ce in ce mai tare ca am cunoscut astfel de oameni. Si nu stiu cum fac, dar mereu apare in viata mea cate unul din asta. Ba e unul care ma rupe de energie, ba altul care ma barfeste, ba altul care imi face mizerii. Eu cred ca am prea multa incredere in oameni. Da, Elena, sunt zuza, stiu. Am aflat ce intelege Elena prin zuza: adica o persoana aeriana care are mult prea multa incredere in oameni. Adica eu. 🙂

Nu ii inteleg pe acesti oameni care ma tot dezamagesc. Mai exact, nu pricep de ce sunt rai. In fond, e vina mea ca i-am acceptat in viata mea. Si, ma intreb… acum ce sa fac? Sa ma departez de toti oamenii pentru ca nu sunt in stare sa separ? Nu pot, am totusi in viata mea foarte multi oameni pe care nu i-as parasi, am multi oameni in jurul meu care imi sunt foarte dragi si care chiar imi sunt prieteni. Sau poate nu? Nici nu mai stiu ce sa cred.
Partea proasta este ca eu chiar sufar pentru orice ruptura de cate un om din asta josnic. Pentru ca nu pricep cum poate un om sa fie atat de rau si eu cu ce am gresit.
E trist sa vad ca oamenii sunt asa de josnici, si mai trist este ca ei nu vad cat sunt de josnici. Trist, foarte trist.
Oricum ar fi, abia astept sa fiu dezamagita. Tocmai am indepartat din viata mea un ultim om care m-a dezamagit. Sunt curioasa cine va fi urmatorul dezamagitor. Se ofera cineva? Hai, care da mai mult???

03 Jun 2010 Zuza, da? Binneeee
 |  Category: Personale  | Tags: , , ,  | One Comment

Elena a vrut sa se razbune pe mine pentru ca am scris despre ea pe blogul meu si am facut-o sa planga, asa ca a decis ea sa scrie si ea despre mine. Si iaca… a scris… Mi-a pus si poze pe blogul ei. Si a scris. Si m-a impresionat, desigur. Imi venea sa plang si sa rad in acelasi timp.

“”””” …ma plimba intr-o seara, pe la 8 prin centrul vechi…si oribil al Bucurestiului ca stie ea o straduta la stanga unde e o carciuma…ca vroiam si eu sa mananc niste mancare dupa ce m-am alimentat o saptamana cu tot felul de buruieni si chestii maritime… E, mergand printre terasele inghesuite cu masute multe, mici si dese, dupa ce tot la stanga, la stanga ?i revelatii ca “a, s-a inchis” vazand lacatele cat casa pe usa respectivelor incinte, am poposit la o frumoasa teresa aproape goala…racoroasa. Insa pana acolo m-a carat intr-o chestie unde osparatul vroia sa ne aseze la masa lanaga niste nuntasi, intr-o alta chestie erau la intrare niste scanduri si niste saci cu ciment…si tot ea facea “esti ciufuta”….ei no shit….
Treaba e ca Laura e prea zuza ca sa fie adevarata…Plus ca uneori e atat de blonda incat imi vine s-o intreb de ce a vopsit-o Leo aproape bruneta…ma confuzeaza.””””””
Continuarea aici

01 Jun 2010 Baba creativa
 |  Category: Diverse  | Tags: , ,  | 4 Comments


Astazi, mergand pe strada…. o batranica mi-a zis:
– ” da-mi, mama si mie 3 lei sa imi iau o cana, ca era asa de frumoasa!”
Na sa vezi, pe asta n-o mai auzisem….. I-am dat, normal, ca a fost baba creativa si mi-a placut modalitatea de a practica cersetoria neconventionala.

25 May 2010 Zana Reloaded
 |  Category: Personale  | Tags: , , , , ,  | One Comment

Dadada…sunt o zana, recunosc… Imi plac pozele. Imi place cum fotografiaza Elena Cred ca mama mea m-a nascut in fata unei camere foto.. 🙂
Oricum, tinand cont ca Elena era cu dureri de cap, iar eu un pic ciufuta cand am facut pozele… zic eu ca au iesit minunat. Si… mai am… o gramada. Am stat jumate de ora in studio si am facut multe multe… Bine, ca noi voiam sa facem ceva rock style … si nu are nicio legatura cu rockul… asta e alta poveste…



19 Mar 2010 Idei tampite, idei destepte
 |  Category: Diverse, Ganduri  | Tags: , ,  | One Comment

Interesant loc de fumat. Imi plac foarte mult creativii, ideile creative. Oamenii care inventeaza tot felul de nebunii. Ma streseaza cliseele, nu imi place deloc sa fac ce fac altii, cum fac altii. turbez cand aud…’pai, ceilalti cam asa fac’ So fucking what’ Nu imi pasa cum fac ceilalti, imi place ce fac eu. Stiu ca de multe ori e greu sa implementezi idei noi pentru na, suntem oi, mergem in turma. Dar asa de frumoase sunt ideile noi. Si avem o multime, cu curajul stam mai prost. Apreciez oamenii care au curaj si arata tuturor ideile lor. Candva, pe vremea cand invatam eu meserie, cineva mi-a spus asa: “nu-ti fie teama ca pari prost. Spune tot ce iti trece prin cap. De la orice idee tampita, poate iesi ceva fenomenal”.
Si, iaca na, am bagat la cap, spun tot soiul de tampenii. Tampenii, mai ales in opinia celor de jur, ca nu pot trece de prejudecata de a fi oi. Multi ma accepta asa cum sunt, cu tampeniile pe care le spun si ma felicita cand ‘tampeniile’ mele devin realitate. Si lor… le multumesc

19 Mar 2010 Am sevalet
 |  Category: Ganduri  | Tags: , ,  | 7 Comments

Ce naspa e sa fii racit! Nu am vazut atatia muci in viata mea. Bine ca am prieteni si mi-au facut supa. Am mai zis candva ca am o multime de prieteni, dar de murit tot singura o sa mor. Inca ma gandesc sa imi fac acel tatuaj cu smiley face pe degetul mare de la picior. Cand o sa imi fie agatata la morga eticheta de deget, macar sa arate frumos.

Altfel vorbind, ma dispera vremea de afara. Cald, rece, frig, zapada, cald. Schimbarile climatice se intampla. si noi inca suntem nepasatori. Totusi, am avut ca totusi a venit primavara.
Am fost la radio. Asa racita cum sunt. Am stat mai deoparte in carantina cu raceala mea. Si nici voce nu prea aveam, ca na… tot raceala. Cel mai tare la radio ma amuza ceasurile pe care le au in fiecare redactie. Vechi de cand lumea, probabil ca le-a intors si Elena Ceausescu cand era mica. Si se aude cand se schimba minutul. Nu mi-a venit sa cred. Face… prrracc… la fiecare minut. Super tare si amuzant.

Iar vestea zilei de fapt este… MI-AM LUAT SEVALET. Uhuuuu.. am sevalet si o sa pictez si eu ca omul normal, nu stand pe jos. Sunt foarte fericita cu asta. Abia astept sa imi bag nasul iar prin vopsele…

13 Mar 2010 Am trezit gainile din cartier
 |  Category: Personale  | Tags: , , ,  | 6 Comments

Iar. Azi iar m-am trezit cu noaptea’n cap. La 6. 6.00!!!! Am trezit gainile din cartier. Nu stiu ce am de ma trezesc asa de dimineata. Si doar ma culc destul de tarziu. Cam in jur de 1, chiar 2 noaptea. Si la 7 sunt in picioare. Dar am si eu marea pretentie de la mine ca macar in weekend sa dorm mai mult. Sa ma trezesc mai tarziu. Dar eu nimic. La 6 auzi. Ugh! Acum e 7 jumate si eu deja am terminat curatenia in bucatarie si am pus rufe la spalat. Iar in cursul saptamanii, trag de mine sa ma dezmeticesc mai repede. Sunt groaznica. Si ma intreb cum ar putea sa ma suporte careva. Nici macar eu nu ma suport cand ma vad atat de matinala.
Bine, eu oricum nu prea sunt genul meu. Nu m-as da la mine. Dar na…macar altii sa ma suporte.

In alta ordine de idei, ma gandeam ieri la niste chestii. Vorbeam cu o prietena de curand si imi zicea ca sunt extremista. De cate ori ma despart de un tip, arunc tot ce ma lega de el. Bine, le pun intr-o cutie si le trimit in Podul Erorilor. Sau Podul Ororilor :)) Nu mai vreau sa imi aminteasca nimic de tipul respectiv. Ii dau delete din viata mea, vreau sa uit cu desavarsire tot ce a fost. La fel am facut si cu ultimul iubit. I-am dat un mare, mare si gras erase. Sters tot din viata mea. Poze, mailuri, facebook, lucruri. Tot. Mai ciudat este ca de data asta am sters si prietenii comuni. Si uf… m-a intrebat unul dintre ei ca de ce am facut asta. Nu prea am stiut ce sa ii raspund. Pentru ca asa am vrut.
Ca sa pot avea un nou inceput, am sters tot trecutul. Numai asa pot avea un nou inceput. Lasand tot trecutul sa fie trecut. Imi voi aminti probabil candva, nu sunt chiar asa de uituca, dar imi doresc un alt inceput.

Si revenind in felul meu caracteristic, asa mai tonic, mai de dimineata de weekend, ca tot am trezit gainile din cartier…. ma tot gandesc ca iar am un weekend plin, doar ca de data asta voi munci.
Cand am plecat din televiziune, si iar am sters tot atunci…am decis ca nu mai vreau sa muncesc ca nebuna pana imi crapa ficatii, si ca vreau sa am si eu viata mea. Asa ca atunci am hotarat ca nu mai lucrez seara, in weekend si de sarbatorile legale. Si asa am facut. Mi-am vazut after work de viata mea, de prietenii mei, de pasiunile mele. Si am inceput culmea, sa am mult mai mult succes profesional.
Pot spune chiar ca exact din acel moment am inceput sa reusesc profesional. Dupa ce am decis ca am si eu viata mea si ca nu e cazul sa mi-o stric muncind, am devenit ceea ce sunt acum, profesional vorbind.
Nu mai sunt stresata, nu mai sunt obosita, nu mai sunt abatuta.
Pana la urma viata e prea serioasa ca sa o luam in serios. Stiu toti prietenii mei ca eu nu muncesc in weekend, ca nu muncesc seara si ca imi vad de pasiunile mele. Si toti ma intreaba… ‘cum reusesti sa faci atat de multe lucruri?’. Uite asa. Nu renunt la viata mea. Daca ma iei la bani marunti, fac o gramada de lucruri si am timp si de sport, si de pictat, citesc foarte mult, ma plimb mult, ma vad cu prietenii. Si mai si muncesc de imi sar capacele.
Si uite na, ca azi mi-am dat la o parte principiile si voi munci. Din fericire, voi munci intr-un spatiu cu oameni draguti, care rad mult. Recunosc, am un pic emotii, pentru ca am luat aceasta hotarare acum 10 ani si de atunci nu cred ca sunt 10 weekenduri in care am lucrat. si stiu sigur ca de fiecare data numai la munca nu mi-a stat capul… :)) mai mult ca sigur nici azi nu imi va sta capul la munca, dar macar voi depune ceva efort sa imi stea. Iar cele mai bune idei ale mele au venit oricum la un pahar de ras si o tacla.