Mea culpa.Da fumez….dar…De ce sa renunt la fumat ?

Oh, God! Ce gând aberant!!! Nici vorba! Tigara este atât de mirifica… aproape te face sa visezi, e o imagine de marca, e un contur prolific, e o pasiune care te împlineste, care iti aduce satisfactii inimaginabile! Am adormit odata… si am visat: eram un fumator fidel (fidelizat si fidelizator), atât de fidel incat lumea din jurul meu nu contenea cu aplauzele, iar eu ma simteam in al nu stiu catelea cer. In jurul meu era gradina Edenului, era o nebunie incantatoare, cu alti impatimiti ai instrumentului tabagic… plamani bubosi matusalemici, edeme pulmonare, variatii canceroase, toate ca o corola de lumini izvorate de la magica bricheta, pe care o iubeam, pe care o iubesc si acum !!!

Nu vreau sa renunt la fumat !Vreau sa fac ceea ce imi place mie mai mult, ceea ce refuz sa vizualizez! Daca vreodata mi-as cere sa renunt, as fi o deplasata, un mitocan, un tembel sedentar, un sofist peren! In lumina artificiilor, apare si ea, IDEEA… ideea unei nopti de vara cu plapuma adiacenta a unui fum care se inalta inspre cer… Superb! Magnific! Etern! Nici nu-mi vine sa cred ca am descoperit aceasta lume tabagico-magica la o varsta atat de tardiva… parintii mei sunt de vina, parintii tai…!!! Cum au putut ei sa ma priveze de acest smarald comportamental??? Incredibil! Am ajuns sa detest conditia umana! Cum au putut sa-mi faca asa ceva! Iti dai seama cate am avut de pierdut!!!??!!

Nu vreau sa renunt la fumat !Dintre toate, Luminatia Sa, tigara, ramane prietenul meu cel mai bun! Este un optim… sunt destainuiri, sunt momente intime… doar eu si tigara… oh, Doamne, cat de mult o iubesc!!! As fi un suflet anost, deraiat, debransat de la tumultul timpului! As suferi ca un trubadur fara harpa, ca un menestrel fara voce, ca un martir al unui sanctuar indepartat!!! De ce? De ce nu? Iubirea vietii mele ramane profund marcanta pentru propria conditie! Este o comuniune… nu om – natur?… nuuuuu! Este comuniunea omului cu taramurile de basm ale tumorilor maligne!!! Visez iar (re)gasindu-m? printre sunetele unui concert simfonic… Beethoven, Bach, Schumann… Madalina Manole (parca recunosc anumite nuante in vocea ei!!!)… Nichita Stanescu (il revad parca printre perdeaua care il înconjura mereu!!!)… cu tresariri cristaline de epiteliom, sarcom sau melanom… Ce concert minunat!!!

Nu vreau sa renunt la fumat !Totul in jur e comunicare! Si perdele de fum! Viitorul suna bine! Progenituri ale unor parinti remarcabil de inconstienti, imperativ nesatuli, alimentatori ai unei industrii care intra sub incidenta Directivei Consiliului CE nr. 89/622/CEE (care oare ce spune?; sunt nebuni, n-are cum sa fie asa!!!)… asta e ceea ce vad pentru viitor! Dar e frumos, e sarcastic de multicolor! Copii mutanti, copii al caror viitor contureaza influente genetice reprobabile, presupusi continuatori ai unor generatii (tabagice?)… Ma linistesc gandindu-ma totusi ca viitorul suna bine! Etica e la ea acasa, advertising-ul fumuriu iti continua periplul prin misterioasa cultura umana, printre civilizatii de carton!!!

Nu vreau sa renunt la fumat !Stii, mi-am aprins o tigara… ma simt atat de bine in ceata… Si stiu ca voi spune ca aveam candva niste plamani normali… aveam o viata neincetoaata… ma gandeam la copiii mei… Sa o numesc CONSTIENTIZARE? Ah, nuuuu… nici macar nu inteleg termenul… TU IL INTELEGI?

No Comments Yet

Leave a Reply