Gravity & Othelo

[facebook_ilike]

Acum vreo cateva zile mi s-a nazarit sa mergem la film. Ma uit pe lista de filme de la Cinemacity care era cel mai aproape, mai vorbesc si cu fratele meu la telefon. Si el please deja la film si se ducea la Gravity. Am zis ca hai si noi tot la asta, stiam ca frate-miu se duce la filme bune. Nu stiam insa ca de data asta nu l-a ales el. Alfonso-Cuaron-Sandra-Bullock-George-Clooney-Gravity-setGeorge Clooney si Sandra Bullock. Doi actori draguti. Ce putea fi mai bine? Ei bine, in acest film dupa ce ca erau doar cei doi in tot filmul, mai erau si in spatiu, unde nu puteai vedea decat stele si cate o bucata de satelit. Si colac peste pupaza am mai vazut-o si pe Sandra Bullock tunsa scurt si uratica rau. Fuckin’ shitt! Chiar nu mi-a placut filmul. Dar deloc.

Dupa doua zile aveam luate bilete la Othelo, deschiderea stagiunii la Opera Romana, ca sa ma duc cu prietena Bujderu. Abia asteptam sa imi desfat urechile si ochii la Opera. Ajungem acolo, ne luasem bilete la balcon pentru ca de acolo nu mai vazusem niciodata opera. Mare greseala. Uitasem ca Opera Romana este construita pe vremea cand oamenii erau mici de inaltime si nu ai loc nici sa respiri intre scaune. Eu ca eu, dar Raluca e si mai inalta, bine ca nu a venit si Alex. La pauza ne-am mutat in primul rand, oricum erau locuri. E clar, nu pot sa vad opera cu genunchii la gura. premiera-spectacolului-otello-la-opera-nationala-bucuresti-22946

Altfel spus, iar m-a socat viziunea artistica a regizorului. Prima scena: oameni multi, imbracati normal si soldatii imbracati ca baietii de la BGS. WTF! #$%*^%$.

Da, apoi a aparut un Othelo cu ochelari de soare jucand sah cu Jago si fumand o tigara. Nu pe bune? Desdemona era putin cam de varsta cu mama asa ca iar am avut un soc vizual, mai ales cand m-am mutat in primul rand si am vazut mai bine fata femeii.

Insa au cantat minunat, au respectat opera in sine, in italiana, frumos. Chiar mi-a placut foarte mult. Doar ca ar fi trebuit sa nu ma uit pe scena. O viziune tare ciudata.

In partea a doua cand m-am mutat am putut sa vad mai bine si dirijorul care era fenomenal. Adrian Morar, un tip tanar, care se stramba, plangea, radea, gesticula si care la final a multumit fiecarui om din orchestra in parte. Frumos din partea lui si mi-a placut maxim.

Cam asta e fost activitatea mea culturala de saptamana trecuta. Revin cu activitatea sociala.

No Comments Yet

Leave a Reply