[facebook_ilike]
Si uite au trecut 3 ani. 3 ani de cand am facut parintilor marea surpriza: ne-am casatorit. Fara sa le spunem, evident. Asa cum ne sta noua bine. La 3 saptamani dupa ce ne-am combinat. Am socat pe toata lumea, mai ales ca era 30 martie si pana ne-am dezmeticit noi bine sa anuntam lumea, se facuse 1 aprilie si nu ne credea nimeni. A trebuit sa le trimitem certificatul de casatorie pe mail sa ii convingem. Ei, si uite cum multa lumea nu ne-a dat mai mult de un an, iaca au trecut trei si noi tot bine indragostiti suntem. Si ne e bine si nici nu ne trec alte ganduri prin cap. Nu spun ca a fost usor. Pentru niciunul. Ne-am obisnuit greu, aveam programe diferite, eu ma trezeam cu noaptea in cap, el se culca atunci cand ma trezeam eu, dar uite ca ne-am reglat si somnul pana la urma. Adica a inceput si el sa se culce mai devreme. Eu tot trezesc gainile. Am inceput sa ma obisnuiesc si eu cu tricourile aruncate prin casa, cu faptul ca nu nimereste niciodata cosul de rufe, uita sa cumpere apa sau altele.
Toata lumea ne ureaza la cat mai multi. Noi ne uram… la toti impreuna.
Multumesc, Alex ca imi faci viata frumoasa si ca inca te trezesti razand, ca adormi tot razand si ca ma faci sa ma simt in fiecare zi cea mai frumoasa femeie din lume.
Romanian