Copilul muntilor

Am avut un week end de munte. Printre altele am fost carata si pe munte la ora 8 dimineata intr-o mica drumetie offroad pe propriile picioare. Adica pe jos. Adica fara roti. Doua ore de urcat pe munte ajutata doar de picioarele mele. Si maini, ca erau locuri unde am mers aproape de-a busilea. Am scos toate tigarile pe nas,

am respirat greu, dar pana la urma mi-a placut sa ma cocot peste tot. Am vazut un copac mare mare si am vrut sa ma urc in el. Uite na, ca nu mai am agilitatea din copilarie ca sa ma pot urca prin copaci. Candva ii luam pe toti la rand, acum .. fundul greu. Uf.
Am urcat din Busteni pana la Valea Spumoasa. Frumos acolo. Si multa lume care urca.

Am intalnit pe traseu un copil bestial. Avea vreo 7,8 ani si urca pe munte cu super viteza. Avea cu el un carlig cu cordelina si urca direct prin munte, nu pe drum. Si urca foarte repede. M-a uimit agilitatea lui. Chiar asa nu am fost niciodata. Avea si un briceag la cingatoare si il si folosea. Arata drumul unor oameni. Serpasul i-am zis. Mi-a aratat si mie cum sa trec peste un rau. Copilul… clar era un viitor om al muntelui. Un viitor barbat adevarat, din acest punct de vedere. Si mai era imbracat si niste culori de camuflaj asa. Nu il vedeai prea bine. Per total, a fost tare nice weekendul asta la munte. Mai vreau. Si ma mai duc si weekendul viitor.


No Comments Yet

Leave a Reply