Iar dimineata. Iar cafenea. Iar Lisabona. Sunt un om foarte matinal recunosc. Imi plac foarte mult diminetile. Alex inca doarme, dar pe la vreo 8 jumate ma duc sa il trezesc. Azi plecam spre Faro. Plecam cu trenul. Abia astept. Nu am mai mers cu trenul demult, iar acum abia astept sa vad Portugalia din tren.
Am plecat spre Faro cu trenul. Cei de la hotel ne-au spus ca gara este la doua strazi de ei, noi am luat un taxi care ne-a dus la alta gara mai departe pentru ca “este cea mai buna gara”. In fine, pacaliciosi taximetristii astia. In loc sa ii dam 3 euro i-am dat 10. Plus ca aveam bagaje si la bagaje trebuia sa platim 1.60 euro in plus.
Archive for the Category ◊ personale ◊
Si am plecat in sfarsit in mult asteptata vacanta. Abia asteptam sa plec la soare, sa stau pur si simplu si sa nu fac nimic. Am plecat din nebunia de aeroport Baneasa. Urat si murdar rau acest aeroport. Parca am plecat cu rata. Totusi nu e doar o poarta de iesire din tara, e si o poarta de intrare. In fine, mai bine nu ma gandesc. In avion evident eu am dormit tot drumul de 4 ore jumate.

Tot mi s-a cerut sa scriu despre nunta. Nu prea stiu ce. E o nunta, o cununie religioasa ca oricare alta as spune eu. Cununia civila a fost oricum prin martie. Dar stim ca slujba religioasa este foarte importanta pentru noi, ca de altfel pentru toata lumea. Am fi vrut sa o pastram doar pentru noi, insa ne-ar fi sarit in cap toti parintii si prietenii. Asa ca am comis-o cu mare tam tam, asa cum se cuvine. Si a fost ceva minunat. Plin de emotie, dar si relaxant. Am vrut o petrecere fara traditii. Eu le consider pagane, nu tin de religie.

Si am fost in vreo 3 zile de miere ca doar atat am avut timp. O sa mai mergem o tura prin august, dar acum au fost doar trei. Ne-am facut bagajele in fuga, cele mai proaste bagaje pe care le-am facut vreodata. Eu! Care sunt specialist in facut bagaje, acum am trantit niste lucruri intr-o chestie si evident am avut la noi de toate si de fapt nimic.
Daca tot mi-au facut fetele de la birou o surpriza si mi-au pus pe fotografia de la blog scris mare “just married”, ok, ce pot sa spun. Da, se intampla. Mi-ar fi placut sa facem asta fara sa fie nimeni de fata, sa fim doar noi. Credeam pana acum ca o casatorie este un lucru foarte intim si nu e cazul sa impartasesc asta cu toata lumea. Dar m-a lamurit un copil care mi-a spus: casatoria nu este o rugaciune. Trebuie sa o accepti in fata oamenilor, sa ai martori, sa fie langa voi toti oamenii care va iubesc ca sa va sustina in cazul in care vreunul dintre voi ezita. Nu poti sa faci promisiuni si sa nu te vada nimeni.
Brrr…ce viata! Multe alergaturi, multe pregatiri, multa nebunie. Nu am timp nici sa respir. Am facut atat de multe lucruri in ultima vreme, ca nu am avut timp sa mai scriu nimic. Dar…revin.
Zilele astea ma mut. Ma tot uit prin casa si ma gandesc cat de multi mi placea casa mea. Stau aici de doi ani si tocmai ce reusisem o sa o fac sa arata ca “acasa”. Nu sunt genul care sa se ataseze de lucruri, de case. Dar acum m-a luat asa o nostalgie. Imi va fid or de masa mea din bucatarie unde ascultam Coldplay si imi beam cafeaua dimineaata. Imi va fi dor sa pictez in living, sa fac cornulete cu fetele, sa citesc in canapeaua preferata.
Era candva o emisiune pe nu mai stiu ce program. “Merge” se numea parca. Se lua mobila din doua case, a ei si a lui, si se combinau asa incat sa iasa doua una. Asta facem si noi acum. 

Am primit reclamatii ca am lasat blogul de izbeliste. Da, corect, stiu ca asa este, nu am avut timp nici sa respir. Dar macar am un motiv intemeiat. In momentul in care hotarasem ca viata mea a intrat pe un fagas usor anormal, dar linistit, s-a trezit cineva, aka “cel de sus” sa imi faca o farsa. Si mi-a adus in viata ceea ce cautam de-o viata. Neasteptat de simplu si usor. A zis “hello” si a intrat in viata mea pentru ca stia ca acolo ii e locul. M-am cam mirat eu de ceea ce mi se intampla. Si am trecut de la viteza de offroad la viteza de raliu fara sa vreau, fara sa stiu.
Si apoi am spus da.
Si stiu ca este cea mai buna decizie din viata mea
Am venit in weekend la Baia Mare la mama. Mi-era dor. Nu am mai fost de la Craciun. Am scos Toyota la plimbare si am venit in Maramures sa vad primavara. Si da, frumoasa primavara privita din zona asta. Cald, frumos, munti, jumatate de curte are zapada, jumatate e iarba.




Comentarii recente