Archive for the Category ◊ Personale ◊

03 Nov 2014 3 Noiembrie – Ziua de care mi-e drag
 |  Category: Personale  | Tags: , ,  | Leave a Comment

Astazi mama mea ar fi facut 40 de ani de casnicie. Din pacate tata nu mai este de 16 ani. Dar tot mi-e dor de el. Si mi-e drag de mama cand o vad ca si ei ii este dor. Nu mai doare asa de tare ca acum 16 ani, dar tot doare. Si tot ne este dor.

Iar 3 noiembrie in fiecare an imi aminteste de partintii mei, de ziua in care ei s-au casatorit.

Nu am in computer o fotografie cu ei amandoi, dar am doua poze cu ei si cu mine cand eram mica. Se vede pe fetele lor cat de fericiti erau 🙂

Si mi-e tare drag

30 Sep 2014 Si azi
 |  Category: Personale  | Tags: , , ,  | Leave a Comment

 

2014-09-29 22.08.34Astazi de dimineata cand am iesit din casa…tone de televiziuni in fata blocului. Ouf, doar pentru ca am aparut in revista Avantaje in luna octombrie? Dar nu se uita niciunul la mine. Atunci am crezut ca, in sfarsit o sa le opreasca cineva boxele alea de ma dispera in fiecare dimineata de weekend. Nici asta nu s-a intamplat. Toti ateptau slujba amaratului ala nebun care s-a sinucis si a omorat 5 oameni. Nu stiu cum de s-a facut asta fix la biserica de sub geamul meu, dar uite ca era nebuneala la bloc si mi-a luat o gramada sa pot iesi cu masina printre atatia oameni si televiziuni. more…

18 Jul 2014 3 ani, Masca si Satya
 |  Category: Personale  | Tags: , ,  | Leave a Comment

2014-07-16 20.14.52Uf, iar nu am mai scris de o gramada de timp. Ei bine, pe 16 iulie am facut 3 ani de la cununia religioasa. Chiar ne gandeam: sa te indragostesti e usor, sa ramai indragostit e special. Sper sa ramanem indragostiti inca mult timp de aici incolo. Tot timpul care urmeaza, mai exact.

Dupa o zi agitata cu alergaturi si toate cele, am decis sa iesim seara undeva. Unde? Nu stiam, dar am plecat. Eu m-am inarmat cu poseta si centura de la Lidia Feher si am purces la drum. Nu puteam sa plec fara aceste accesorii minunate pentru care ii multumesc Lidiei. Din ciclul, recomand Lidia pentru broderii si accesorii.

2014-07-17 11.08.36Trecand pe langa parcul Titanii (cel de langa Policlinica Titan) am vazut ceva miscare pe acolo si am oprit. Si era spectacolul Statui Vivante al teatrului Masca. Vai, ce frumos! Mi-a placut tare. Desi sunt la a 3, a 4 editie, este prima data cand il vad. Si mi-a placut. Actorii lui Malaimare sunt geniali. Imi place genul asta de spectacol, iar oamenii din parc erau toti incantati. Costume frumoase, oameni frumosi, totul frumos.

Apoi am plecat spre un restaurant. Iar nu stiam care, dar ne-a scos din impas prietenul Lucian care stie tot ce misca in materie de mancare si de restaurante in oras. Satya. Un restaurant raw vegan undeva pe Banul Manta. Nu stiam de el evident, dar tare frumos acolo. Un soi de loc de relaxare cu un perete de Frunze (habar nu am ce planta e aia, dar tare frumos arata), un loc minunat unde am mancat mancare raw vegan care i-a placut si lui Alex, desi nu ma asteptam. Si unde am baut cafea Florescu.

Apoi ne-am plimbat prin oras si ne-am uitat la casele oamenilor.  A fost o seara linistita, doar noi doi, fara telefoane si fara deranj. Am sarbatorit trei ani si ne-am amintit de ceea ce am facut in ceilalti ani si in ziua nuntii. A fost frumos si abia asteptam si urmatorii ani de sarbatorit.

 

14 Jun 2014 Ziua mea de cearta

Nu stiu cum s-au aliniat planetele ieri, dar s-au aliniat tare ciudat pentru mine. Sa fi fost de la luna plina, de la vineri 13 sau de la pms, habar nu am, dar am avut o zi din aia… de nu o mai vrei. Ma rog, aproximativ.

2014-06-13 17.26.47Eu care ma trezesc la 6 zilnic, ieri m-am trezit la 6 jumate, iar la 8 trebuia sa ies din casa. Nu mi-am savurat dimineata asa cum mi-as fi dorit. Insa la volan sa traversezi tot centrul la ora 8 dimineata e horror. Toti alearga, inclusiv pietoni care trec pe unde nici nu te astepti. Masini, tipete, urlete, politisti care tipau, semafoare care nu mergeau. Brrrr. Iar eu am intarziat la o intalnire importanta la care am ajuns si fara sa fiu chiar foarte pregatita pentru ca uitasem de ea. Apoi iar trafic sa ajung la birou. Nu stiu cine a mai si pus vreo sase scaune in drumul meu de nu aveam loc. Am tipat la nu stiu cine asta si apoi Roxana la mine. Mai tarziu ne-a bufnit rasul ca nu era ceva de cearta in mod normal. Toat2014-04-22 19.51.40a ziua am fost cu capsa pusa. Imi venea sa ma cert cu toata lumea si parca toata lumea avea ceva cu mine. Si eram la birou toti asa. In conditiile in care noi la birou nu ne certam niciodata. Macar am spus toti ca suntem ciufi si ne certam asa mai printre rasete.

Colac peste pupaza ma suna unul care voia sa imi vanda nu stiu ce actiuni la bursa. Ghinionul lui. Mi-am varsat tot naduful pe el. L-am intrebat care ii este cnp-ul si care este cui-ul firmei. AS Invest am aflat. Ma rog, nu am rezolvat nimic, tot o sa ma suna din astia si o sa ma hartuiasca, nu am cum sa scap de ei. Degeaba as suna la Politie. Din pacate.

Ca sa fie tacamul complet a inceput sa ploua de am crezut ca imi rupe masina. Nu vedeam nimic, toti claxonau, eu nu am reusit sa ajung la intalnirea cu Alex sa ii dau ceva s2014-06-13 20.00.34i el se grabea sa ajunga la un eveniment. M-am dus sa duc acel ceva in alta parte unde am incurcat toata circulatia in Piata Victoriei pe motiv ca nu stiam bine drum iar minunatul meu Iphone s-a trezit sa imi intre in Face Time si conferinte in timp ce eu incercam sa aflu drumul. Si ma mai si grabeam sa ajung la Street Delivery unde trebuia sa ma vad cu doua prietene si unde evident, ploua. In fine, a trecut ploaia pana am ajuns, dar nu era nimic prea pregatit pe acolo. Asa ca ne-am dus pe jos pana la Escape Café in Matei Millo. Stiam eu ca acolo o sa dau de Giovanni, o sa beau o cafea buna si o sa imi treaca toate cele. In drum am oprit la un ING sa scot niste bani. Care ING tocmai atunci a avut un colaps bancar si mi-a oprit banii, nu imi apar in cont, cica i-am retras, dar eu nu am intrat in posesia lor. Moment in care a reusit sa cedeze si bateria la telefon. Am sunat de pe alte telefoane, dar imi raspundea o duduia grava cu voce de telenovela ca au o problema generala si ca sa astept in telefon. Nu puteam sa astept pe telefoanele altora.

A, si sa nu uitam ca in tot acest timp primeam sms-uri de la un numar de telefon, cam agramat de altfel, care imi zicea cat sunt de minunata si ca daca vreau sa ma faca el fericita. Cam vreo 30 de atfel de sms-uri si nu s-a oprit pana nu l-a sunat Alex si i-a zis sa ii lase nevasta in pace.

Si gata. Cam asa a fost minunata mea zi de cearta. Nu vreau sa imi mai amintesc de niste2014-06-07 20.01.13 discutii intre niste prieteni la mine pe facebook sau o discutie pe chat facebook in timp ce eram la volan sau mailuri lungi cu reprosuri, telefoane cu tot soiul. Astea sunt maruntisuri.

In fine, am ajuns la Escape Caffe, am baut o cafea cu piure de banane si apa minerala cu lime si mi-a trecut totul. Giovanni asta si Escape sunt asa… pe post de coafor, doar ca te costa mult mai putin. Cand esti nervos te duci si iti revine moralul instant. Recomand. Si mi-a revenit moralul atat de bine ca am putut apoi sa ma bucur si de Street Delivery si am ajuns si razand acasa la sot.

20140613_224230Si ii multumesc sotului meu ca am trecut cu bine si nesifonata prea tare peste aceasta zi si ca ieri m-a sunat de o mie de ori ca sa imi spuna ca ma iubeste si ca viata e frumoasa si merita traita si retraita.

Azi m-am trezit iar razand si ma gandeam ca totusi din ziua de ieri, daca nu mi-as fi notat toate prostiile care mi s-au intamplat, pe motiv ca voiam sa scriu pe blog, nu le-as fi tinut minte.

 

Tot ce am tinut minte din ziua de ieri au fost asa:

–          Sotul cu telefoanele si iubirea de care imi tot amintea

–          Cafeaua buna de la Escape

–          Iulian care m-a luat in brate si mi-a spus ca am fost prima care l-a facut sa planga dupa articolul despre Femei pe Matasari

–          Prezenta prietenelor mele langa mine in a doua jumatate a zilei

–          “Cearta” plina de rasete de la birou. Totusi, Roxana, de ce nu mi-ai luat si mie cirese? Si sa stii ca am mancat oricum de la tine 😛

Stau bine, nu?

Totusi, cred ca a fost o zi tare frumoasa ieri 🙂

01 Jun 2014 Si parca ieri terminam liceul
 |  Category: Personale  | 2 Comments

10404159_766177856736661_4580442343170263959_nIntalnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. Abia asteptam sa ne intalnim. In afara de faptul ca mi se pare ca a trecut o viata de atunci, m-am mai si ocupat de organizare. Ma rog, cat am putut printre picaturi. Sper ca nu a fost nimeni dezamagit, am facut cat am putut. Nu chiar singura, dar eu am fost aia specialista in delegare de responsabilitati. Oricum, cred ca mi-a fost mai simplu sa adun 5000 de oameni la Piata Consititutiei decat acum la intalnirea asta. Dar am reusit sa strangem cam 37 de fosti elevi. Si m-am bucurat si emotionat. Toti am fost emotionati. M-am bucurat sa imi vad fostii profesori. Profesorul meu preferat, Barbulescu de Geografie si stenodactilografie. Ii multumesc pentru ca datorita lui scriu cu toate degetele si fara sa ma uit la tastatura si pentru ca de cate ori plec in vacanta mi-l amintesc.

M-am bucurat sa vad cum s-au schimbat toti. Unii au ramas neschimbati, pe altii nu i-am recunoscut. Dar toti aveau acum mai multa incredere in ei, desi la intalnire erau asa de emotionati. Inclusiv eu. Mie imi place sa vorbesc in public, acum mi-am pierdut cuvintele. Iar textul asta mi se pare cel mai greu text pe care l-am scris vreodata, in conditiile in care scriu pe banda.

Mi-am amintit cum saream gardul ca sa merg la liceu, cum am aruncat cu un ghiveci dupa un baiat (care a venit si el acum), cum chiuleam la ora de latina, cum am spus despre Ohmi ca sunt Omegi si multe alte traznai pe care le-am facut.

10265312_713081735436972_6971916195231585639_oSi, in plus, ma gandeam eu asa, dimineata la cafea si Coldplay, cum imi sta mie bine in momentele mele de creativitate maxima… eu timp de 20 de ani am crezut ca in liceu eram o tipa salbatica, antisociala si necomunicativa. Credeam ca nu ma iubea nimeni si ca eram vai capul meu.

Mi-au trebuit 20 de ani ca sa inteleg ca de fapt asta nici macar nu conta, ca toti fostii mei colegi m-au tinut minte. Daca m-au tinut minte, daca am spus speech-ul de la deschiderea banchetului si daca am fost number one la o inregistrare cu procesul lui Ion…cred ca nu totusi nu eram chiar asa de antisociala.

Dragi colegi, o sa va bat la cap si peste 5 ani. Mi-a placut intalnirea si mai vreau.

11 May 2014 Long time ago
 |  Category: Personale  | Tags:  | Leave a Comment

SCN_0001 (3) - CopyIeri, printre cele multe pe care le-am facut si m-am bagat in pat la ora 23, mai exact am cazut lata la ora aia dupa ce nu am stat 5 minute toata ziua. Asa, deci ieri am cautat niste poze din liceu. Nu am gasit decat doua, dar am gasit in schimb altele tot vechi. Tunsa scurt sau cu parul plin de carlionti. In exercitiul functiunii sau la terasa. Oricum, poze de acum 15 ani si chiar mai mult. Ce vremuri! Ce frumusete! Ce vesela eram! Nu ca n-as mai fi, dar vremurile alea de demult…tare frumoasa viata am avut. Si ma bucur mult ca inca o mai am si sper sa o am si de aici incolo. De fapt, de ce sa nu o am? Mi-e bine si sunt hap-hap-happy.

Dar tot nu pot sa ma bucur si sa ma emotionez cand ma vad in poze atat de fericita. Nu voi uita niciodata salopeta rosie, atat de draga mi-a fost. Si vacanta la mare, si filmarile pentru emisiunea Am intalnit si romani fericiti. Sau plimbarile cu calul prin Voluntari.

Tare frumos

SCN_0001 (2)In baza Keoke, 23 aniSCN_0002

La o filmare de spot, 23 aniSCN_0003

Costinesti, 25 aniSCN_0002 - Copy

Tunsa scurt, 22 aniSCN_0003 - CopyLa filmare de Romani fericiti, 24 ani

SCN_0001 (2) - Copy

Prin redactie – 26 aniSCN_0001Neptun, 19 ani

10 May 2014 O zi linistita la mine
 |  Category: Personale  | Tags:  | Leave a Comment

DSC_5968Astazi mi-am propus sa nu fac nimic. Adica sa zac, sa lenevesc, eventual sa citesc, sa ma uit la tv.

Este ora 16.30 si pana la ora asta am reusit urmatoarele:

–          Sa ma trezesc la 7 in loc de 6

–          Sa fac curat in dosarele cu acte

–          Sa platesc facturile lunare

–          Sa fac curat in dulapul de haine. Unele nu imi mai plac, mi-au cam ramas mici. De altele uitasem

–          Sa fac curat in dulapul de pantofi. Cred ca am cam multi pantofi, dar tot mai vreau. In special unii negri

–          Sa fac curat in dulapul de genti. O, Doamne, sunt atat de multe! Si eu port doar una

–          Sa ma duc la o conferinta

–          Sa ma duc pana in Drumul Taberei sa iau ceva

–          Sa ma duc la Hilton sa ii duc lui Alex acel ceva

–          Sa caut un cizmar. L-am gasit la piata Salajan, dar era inchis pana luni

–          Sa duc niste haine la curatatorie

–          Sa fac cateva cumparaturi

–          Sa ud florile

Foarte linistita ziua mea! Tocmai m-a sunat Alex ca vine acasa si… “avem ceva de mancare?” NU, ca nu stiam ca vii. Gatesc acum.

Macar ma duc diseara la un spectacol de flamenco modern. Ma relaxes acolo

@#%$^&*( e abia 16.40 😀

 

30 Mar 2014 Dragostea dureaza mai mult decat 3 ani
 |  Category: Personale  | Tags: , , ,  | Leave a Comment

FNC_7026Si uite au trecut 3 ani. 3 ani de cand am facut parintilor marea surpriza: ne-am casatorit. Fara sa le spunem, evident. Asa cum ne sta noua bine. La 3 saptamani dupa ce ne-am combinat. Am socat pe toata lumea, mai ales ca era 30 martie si pana ne-am dezmeticit noi bine sa anuntam lumea, se facuse 1 aprilie si nu ne credea nimeni. A trebuit sa le trimitem certificatul de casatorie pe mail sa ii convingem. Ei, si uite cum multa lumea nu ne-a dat mai mult de un an, iaca au trecut trei si noi tot bine indragostiti suntem. Si ne e bine si nici nu ne trec alte  ganduri prin cap. Nu spun ca a fost usor. Pentru niciunul. Ne-am obisnuit greu, aveam programe diferite, eu ma trezeam cu noaptea in cap, el se culca atunci cand ma trezeam eu, dar uite ca ne-am reglat si somnul pana la urma. Adica a inceput si el sa se culce mai devreme. Eu tot trezesc gainile. Am inceput sa ma obisnuiesc si eu cu tricourile aruncate prin casa, cu faptul ca nu nimereste niciodata cosul de rufe, uita sa cumpere apa sau altele.

Toata lumea ne ureaza la cat mai multi. Noi ne uram… la toti impreuna.

Multumesc, Alex ca imi faci viata frumoasa si ca inca te trezesti razand, ca adormi tot razand si ca ma faci sa ma simt in fiecare zi cea mai frumoasa femeie din lume.

19 Mar 2014 Un bunic pe gustul meu
 |  Category: Personale  | Tags: , ,  | Leave a Comment

De luni fac naveta la Spitalul Sf. Ioan pentru ca bunicul meu este internat acolo. A avut ceva fibrilatii si a fost adus cu salvarea la spital. Dupa ce am tras o frica zdravana, bunicul are 88 de ani, ne-am linistit. Am vorbit cu doctorul, nu a fost preinfarct cum am crezut initial, doar o fibrilatie si un mic atac de panica.

La nunta fratelui meu

La nunta fratelui meu

Totusi, nu despre asta voiam sa spun. Ci despre faptul ca m-am amuzat teribil cu el saptamana asta. Ii place la nebunie spitalul asta si mai ales doctorul tinerel. Se simtea de parca era in tabara. Toata lumea s-a purtat minunat cu el in sectia de Cardiologie. Multumesc doctorului Adam de la aceasta sectie si asistentelor foarte dragute. Nici eu nu am vazut asistente mai dragute, recunosc. Mi-au zis si ele despre bunicul ca de multa vreme nu am mai avut un batran asa simpatic in sectie.

Bunicul meu care mi-a spus sa nu ii mai aduc apa de fantana atunci cand i-am adus apa plata. El vrea minerala. “A, si sa nu uiti sa imi aduci si niste suc bun bun. Si sa nu ma uitati aici ca un geamantan in gara.”

Am un bunic genial. Mi-a spus ca tatal lui a murit la 104 ani si ca el vrea sa il depaseasca. Apoi ii spunea doctorului: “domnule doctor, am 88 de ani, nu ma simt asa bine, ce, vrei sa mai fiu ca la 60 de ani? “

Maine se externeaza si il ducem la el acasa. Ma bucur ca a fost in vacanta asta de la spital. Se pare ca i-a prins bine si acum este foarte optimist si vesel asa cum il stiu de o viata. Este singurul bunic pe care il mai am si ma bucur cand il vad cat de bine se simte. Si sper sa pot ajunge la varsta lui tot la fel de vesela si pusa pe sotii 🙂

 

06 Mar 2014 3 ani de WOW
 |  Category: Family, Personale  | Tags: , , , ,  | Leave a Comment

La noi e Revelionul

Oamenii isi calculeaza anii in functie de Revelion. Noi calculam anii in functie de 6 martie. Acum 3 ani pe vremea asta ne-am indragostit. 3 saptamani mai tarziu ne casatoream. Multi ne-au spus si si-au spus ca nu va dura si uite ca am implinit 3 ani si suntem tot aici si tot fericiti.

Am scris aici povestea noastra. Si aiciDSC_4137

Nu o voi mai repeta, este o poveste frumoasa, o poveste …ca’n povesti. Si pentru ca este revelionul nostru as putea incerca sa fac un bilant al anului trecut. Acum ca ma uit in urma descopar ca anul trecut nu prea am scris pe blog, dat fiind si faptul ca am fost foarte prinsa cu proiectul de care spuneam saptamana trecuta si ca nu am avut timp nici sa respir, daramite sa scriu si pe blog.

Dar…il cunoscusem deja de cateva luni pe Andrei si ne ocupam intens de cresterea lui si plasament. DSC_2921Nu ne-a iesit. In iunie Andrei a fost luat inapoi de tatal lui. Am suferit amandoi foarte mult si nu prea ne-a ars de multe.

Printre altele eu mi-am rupt piciorul inainte de vacanta si am fost vreo doua saptamani Cutu Schiop, asa in carje am participat la lansarea cartii Povesti pe 2 roti unde am scris si eu o povestire.  Mi-a placut cum a avut grija de mine cand eram cu piciorul in ghips, la fel cum a avut grija de mine cand am fost bolnava prin octombrie.

Vacante? Nu prea multe, un pic la Satic, un pic la mare, pe la Vaslui si Baia Mare, dar si un strop de Viena. Apoi am plecat in ianuarie in Dubai sa se scoatem parleala si de la plaja direct la lopata de zapada in Predeal si ceva Sinaia unde am vazut Palatul Peles si am fost foarte incantati.DSC_5089

Printre multe alte activitati culturale la care am participat si care ne-au facut bine la suflet, am mai fost si sa vedem padurea mea, cea de la Lehliu. Tare mandra am fost sa vad cat de mult a crescut.

Am facut iar comunicarea pentru Style and Nature si a fost primul an si sper ca ultimul in care nu am putut sa particip fizic la acest eveniment. Asta pentru ca am fost in Dusseldorf (cu jobul cu pricina) unde cel mai frumos lucru pe care l-am facut a fost ca am putut sa ma vad zilnic cu Vilia.

IMG_9625 - CopyAm fost si nasi. De logodna si cununie civila. In vara asta vom fi si de cununie reliogioasa si abia asteptam.

Pare cam boring asa la o prima vedere, cu toate astea noi nu am apucat sa ne plictisim si sunt sigura ca am facut mult mai multe lucruri de care nu imi amintesc acum. Oricum ar fi, nu prea a reusit sa intre monotonia in viata noastra. Inca mi-e drag sa ma trezesc langa el si inca se trezeste razand si cantand. Inca mi-e drag sa ii fac micul dejun si mi-e greu sa dorm cand nu e acasa. Inca ma surprinde cu tot soiul de surprize si inca il iubesc de mor.

Chiar aseara ne gandeam amandoi ca “Goooood, au trecut trei ani!” Cand au trecut? Si totusi parca suntem de-o viata impreuna. Sunt fericita ca avem o relatie frumoasa. Ce altceva mi-as mai putea dori?